Colesterol

cheia înțelepciunii este echilibrul de aia cred că ea ar trebui să se cheme homeostazie și poate chiar așa se cheamă (o fi entitatea chi?) există două principii fundamentale sau determinante al dulcelui și al acrului cu demnitate absolut egală dacă am îngurghita egal de dulce și egal de acru am fi înțelepți în mod natural și am învăța carte doar din orgoliu sau simplă curiozitate ca sa aflăm cât de proști sunt ceilalți în comparație cu oricare dintre noi însă noi nu noi ci foarte vechi căutăm cu disperare fericirea pe care simțim că ne-o dă numai dulcele dar copleșiți de savoarea ei neglijăm și desconsiderăm acrul mult prea târziu aflăm că avem colesterol și medicii ne spun că unul e bun și unul rău au și denumiri distincte pentru diferențiere fericiții au întotdeauna colesterol rău (dulce) amărâții nu au niciodată colesterol decât din acela bun pentru nefericire fiindcă colesterolul lor cel acru a devenit amar de invidie amarul vieții crește adrenalina și cei cu colesterol bun se răscoală împotriva celor cu colesterol rău revoluția exprimă deficitul de homeostazie (sau suprasaturația cu prostie?) în urma ei rămân cei sănătoși și toată lumea e mai înțeleaptă până începe să dea iar de dulce de aia noua revoluție mondială însemnează sufocarea planetei cu cofetării