Ce-i trebuie unui poet?
Ce-i trebuie unui poet? Rimă? Nu... Poetul necesită doar o crimă Cu suflet de om. Un destin fărîmițat De soartă. O dragoste moartă, Sau o ură vie Față de trecut. Tot ce-a avut, A redat
DMDumitru MironE ușor
E ușor să te ascunzi După gîndul Că ești încă un nimeni… E ușor să acuzi Trecutul Cînd viitorul te amenință… E ușor să auzi Tăcerea Cînd toți în jur strigă! Da, e ușor… Dar gîndul
DMDumitru MironOdaia mea
Odaia mea E ca întotdeauna plină De singurătate. Cetatea mea se fărîmă Sub un val de lumină. Iar raze uitate de luna bătrînă Se oglindesc în geam. Speranțe nu am, Căci știu că viața trece
DMDumitru MironNu știu
Nu știu unde ești... Mi-ai spus că pleci în trecut. Nu e corect. Zadarnic privești La cerul cu nori așternut – El e inert. Nu știu ce mai faci... Mi-ai spus doar că exiști În prezent. De
DMDumitru MironCerul și gîndul...
Cerul e sus. Eu sunt jos... Incă jos. De ce nu pot zbura? Dacă aș putea să zbor, Aș scrie astfel: Cerul e sus. Eu sunt mult mai sus decît el... Am o dorință, Dar nu o voi realiza
DMDumitru MironToți sunt vinovați
Cu ce e vinovată iubirea? Nu știu, dar o disprețuiesc – Mi-a adus doar suferință. Dar mai respir cu amintirea Și cu senzația că iubesc, Și mă îndrept spre neființă. Cu ce ești vinovată
DMDumitru MironStare
Mă simt penibil căci am de ales Să fiu sau să par stafie reală, Și tot se rezumă la starea de stres, Doar inima știe că nu-i ideală. Mă simt penibil căci nu pot să știu Ce va urma în clipa
DMDumitru MironM-am săturat!
M-am săturat! Sunt rob al timpului, Și multe-am îndurat! M-am săturat Să fiu neînțeles și criticat, Să fiu primit, apoi, cu ciudă, alungat! M-am săturat! Vreau să trăiesc, Să fiu aici, Cu
DMDumitru MironGunoiște
E murdar! E murdar în jur. Văd doar vieți aruncate la gunoi, Și printre dînsele, mînjite cu noroi, Eu văd și viețile noastre. S-au îmbrățișat și stau neclintite Așteptîndu-și ceasul
DMDumitru MironEra iubire…
Era iubire, dar acum ce-a fost Ne pare-amăgitor și prea străin; Acum o lacrimă nu are nici un rost, Iar sufletu-i sălbatic și hain! Cînd te-am văzut, în ochii tăi, iubito Eu am zărit un
DMDumitru MironPovești nocturne
Mă urmărește cineva, și-l las să vină, Căci simt suflarea ce îmi e străină. În calea mea-ntunericul se-nchină, Iar luna mă veghează cu lumină... În noaptea neagră calc, tot mai
DMDumitru MironCît...
Cîtă tandrețe într-un strop de ploaie, Cîtă lumină-n cer, şi cît de sus E soarele, ce nori are ca straie, De multe ori iubire v-a adus. Cît de senin
DMDumitru MironE linişte!
E linişte! Afară plouă-ncet Cu stropi tăcuți, pasivi şi parc-absenți; Şi picurînd, vărsați de-nchisul cer Păreau atît de falnici şi
DMDumitru MironAş vrea
Aş vrea să mă înalț spre cer, Să zbor, să uit, să-mi amintesc, De tot ce cred, de tot ce sper, De tot ce-nseamnă pămîntesc. Aş vrea
DMDumitru MironFără nume
Ce vreți acum? Ah,să iubesc? Să nu trăiesc? Să fiu nebun? Să ştiu că sunt?
DMDumitru MironNoapte de iarnă
Ce noapte trista, nu-i aşa? Şi luna supărată luminează... Pe strada-ntunecată nu e nimeni, Şi chipul meu se întristează. Zăpada fără
DMDumitru MironAltă lume
Trăiesc în lumea inventată Pe care singur mi-o creez, Şi nu aş vrea ca niciodată Să simt nevoia să optez, Între o lume ideală, Creeat-aici,
DMDumitru MironPoetul
Poetul supărat, încărunțit şi trist Trecea tăcul prin parcul bătrîneții. Cu zîmbet scurt, dar totuşi pesimist, El tulbură iar roua
DMDumitru MironMurim...
Murim, în goana după viață, Şi căutăm o dimineață Ce seara ne părea etern, Şi nu mai sper! Murim, în goana după
DMDumitru MironPoveşti nocturne
Mă urmăreşte cineva, şi-l las să vină, Căci simt suflarea ce îmi e străină. În calea mea-ntunericul se-nchină, Iar luna mă
DMDumitru MironSunt suflet, apă şi țărînă
Sunt suflet, apă şi țărînă, Şi pot iubi! Sunt viața ce o țin de mînă, Şi pot muri! Sunt totul pentru ceilalți, Şi ceilalți îmi sunt
DMDumitru MironO clipă, un gînd, un destin...
E lung şi îngust Drumul eternului ce mă apasă. Am casă, am masă? Cine sunt eu? Suspin mai mereu. În gît îmî rămîne amar Al omorului
DMDumitru MironO noapte ordinară
Acum e doisprezece fix, Iar eu nu dorm, tot mă gîndesc De ce sunt iarăşi pesimist, De ce încerc să m-amăgesc? Îmi fac iluzii mult
DMDumitru MironUn suflet nins
Un suflet nins, acoperit de noapte, Mai rătăceşte prin a sorții dar, Şi vîntul pînă-n inimă-i răzbate, Şi-n ochii dulci – o clipă de
DMDumitru MironO viață nu-i de-ajuns
Toți cei din jur se plîng mereu De viață grea şi sărăcie, Că-n viață este foarte greu Să-ți faci averi şi bogăție. E greu să poți fi
DMDumitru Miron