Poezie
Drumul soarelui
1 min lectură·
Mediu
Grăind cu umbra și cu frunza mea,
l-am auzit pe Petru:
''Eu m-am născut
în brațele mării și-ale morții.
Deopotrivă le cunosc
toate ascunzișurile casei lor
și mai ales cotlonul geloziei -
să fie doar al lor
afierosit, tot trupul tău.
Dar în noaptea-afundării,
cu aceeași chemare, demulta spre soare,
m-ai strigat deasupra tuturor
talazurilor,
numele meu prin vâltori ridicându-l:
''Chefa, vino la Mine!'
Știam
că marea nu poate fi mai înaltă
decât dragostea mea,
iar morții-i cunoșteam
cârligu-ntors și mreaja.
Numai un val a fost,
ce Te-a răpit privirii,
doar pentru-o așchie de clipă,
dar mai prăpăstioasă
decât tremurătoarele râpi
ale fricii:
Dar dacă nu mă iubești
cu-aceleași flăcări cu care eu Te cânt?
Dar dacă moartea, dar dacă marea...?
Amândouă
se agățaseră de mine
și cum trăgeau să mă rupă-n bucăți!
Dar mâinile Tale întinse-au rămas
spre-mbrățișare și dor,
deasupra morții,
deasupra mării,
deasupra de bezne strigai:
''Cheeeeeeeeeefa, vino la Mine!''
...și totuși, pe Drumul de Soare,
un singur val a fost de-ajuns, odată,
să-i dea inimii, ce-ai prins-o de mână,
gustul amar
din lacrima sărată.
001.306
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dumitru Ichim
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 178
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 43
- Actualizat
Cum sa citezi
Dumitru Ichim. “Drumul soarelui.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitru-ichim/poezie/14097619/drumul-soareluiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.