Poezii

Iubirea nu are limbă de ceas să ne aducă aminte că-i prea târziu în acum, când fără devremea dintre noi a rămas ca o lampă fără cuvinte. Nici soarele nu are limbă de ornic. Pe

Grăind cu umbra și cu frunza mea, l-am auzit pe Petru: ''Eu m-am născut în brațele mării și-ale morții. Deopotrivă le cunosc toate ascunzișurile casei lor și mai ales cotlonul geloziei - să

  La ce mi-ar mai folosi numele când nimeni prin el nu mă strigă?   Pinule, nu vrei o tristețe în plus? Singurătăților rigă căror din ele m-ai spus? Ecoul, trecut de zănoagă, ar vrea să

Câteodată, precum ochii tăi, inima se limpezește, că poți vedea dincolo de gând, până în Dumnezeu. Peste gardul de școală al Lui se aud clopoțeii râzând...

  Cu brațele încrucișate strâns în forma crucii, judecătorii legii în orice înflorire văd demonul curviei.   Numai îndrăgostiții, cu osul de aripă, știu să zboare, unul spre altul, ca

Cadouri rare, neprețuite îndoieli, și-altfel de nestemate. Pe catifea, bând ațipitul lor, fum lung, din narghilea, spre nefiresc - aleanul! Din codri se-auzi boncăluindul

UȘILE, UȘILE... Pentru un templu se cere multă piatră - fiecare să-și recunoască inima. De este adusă din râu, îndelung și cu răbdare trebuie cioplită, că prea mult apa i-a cântat de

Ieri lângă patul meu s’a oprit o fereastră: “E frumos afară”, zise în cele din urmă. “Stiu”, i-am răspuns; Apoi ne-am privit unul pe altul furați de orice cuvânt de care să ne prindem. “Dacă

Toate zece stăteau la poartă pe banca bătrânului tei ; cinci înțelepte și cinci nebune, dar toate aveau în candela lor galben amurg de ulei. A mea era spartă. Am zis uneia : ‘’Spune-mi și mie

Doar până-aici pot să văd - mai multe degete decât culorile, dar cum or fi și celelaltele, înaltele, ce ochiului scapă? Se zice că doar îngerii, în zi de sărbătoare, din

… iar Lazăr ‘naintea dis-de-dimineții, ( când roza pădureață în rouă era crudă) după rânduiala talmudă a mers și el să-și scrie în pământ un copac numit Pomul Vieții ca legământ al