vantul bate in fereastra
tot insista tot apasa
umbrele le-aduce-n casa
noaptea lunga, curioasa
aplecat la masa veche
stau si simt povestea noptii
iar condeiul ma atrage
tot insista, tot
Ploua si-i vant,
si noaptea-i mai rece ca niciodata,
singur si plans pe o banca suspin
inconjurat de frica, de tipete lungi.
Cimitirul freamata de zgomot,
miroase a moarte pamantul,
ma aplec
E o noapte de primavara, parfumul florilor se invarte-n rotocoale prin aer iar luna se topeste-n raze pe podea, pe pat, pe masa veche si pe batranul suflet ce plange, inconjurat de tablouri prafuite
Luna sparta isi trage ultima clipa,
Cand norii se-apropie cu gand s-o ucida,
Si inima-mi bate sa sara, mi-e frica,
de umbra ce-mi taie o ultima raza.
Iarba scartie in ploaia ce-mi intra in
Timp grabit ce-asterne albul,
Cuprinzand intreaga lunca,
Sta cu florile diverse, si nu doarme.
Mai in mijloc sta o floare,
Rosie stralucitoare, si atrage
Cu mireasma si splendoarea ei
