Noapte fara sfarsit
vantul bate in fereastra tot insista tot apasa umbrele le-aduce-n casa noaptea lunga, curioasa aplecat la masa veche stau si simt povestea noptii iar condeiul ma atrage tot insista, tot
noapte rece
Ploua si-i vant, si noaptea-i mai rece ca niciodata, singur si plans pe o banca suspin inconjurat de frica, de tipete lungi. Cimitirul freamata de zgomot, miroase a moarte pamantul, ma aplec
Pierdut in noapte
Luna sparta isi trage ultima clipa, Cand norii se-apropie cu gand s-o ucida, Si inima-mi bate sa sara, mi-e frica, de umbra ce-mi taie o ultima raza. Iarba scartie in ploaia ce-mi intra in
Floare rosie
Timp grabit ce-asterne albul, Cuprinzand intreaga lunca, Sta cu florile diverse, si nu doarme. Mai in mijloc sta o floare, Rosie stralucitoare, si atrage Cu mireasma si splendoarea ei