unui poet foarte mare

Si eu am vazut un poet mare ca mereu dadea cu capul de pragul de sus al usii cand intra la tata cu o sticla de tuica subsoara si zicea:
- Domnule Duma, am venit sa-ti recit ultima poezie pe care am compus-o.
- Ia sa mi-o reciti, zicea tata aplecandu-se dupa tirbuson.
Si poetul ala mare isi si dadea drumul.
- Foaie verde de malai, ai dai, n-ai dai. Ia nu da, sa vezi ca ai.
- Ba ca ce buna e, esti mare ma, mare de tot. Da parca lipseste o virgula pe undeva.
Tata habar n-avea pe unde se pun virgulele. El pomenea de virgule mai mult cand vorbea de femei. De virgule si de paranteze. Care eu nu stiu la ce se referea el.
- Domnule Duma, cred ca ai dreptate. Lipseste nu numai o virgula, ci doua. Le-am lasat special in sticloanta asta. Hai sa le punem.
Pai dupa ce punea tata si cu poetul ala mare virgulele iesea cenaclu in toata regula. Se mai si bateau cateodata, ca mai amestecau virgulele cu punctele si atunci cenaclu se transforma in circ. Atunci tata nu-i mai spunea poetului ca e mare, ci inalt si prost. Iar poetul se supara si nu mai trecea pe la tata cu zilele. Odata n-a trecut trei zile.
Asa ca tata n-a avut incotro si a compus el o poezie. A luat poezia sub brat cu tot cu tirbuson si fuga la poetul cel mare.
- Am dau! a facut tata.
Si s-au impacat.

Domnul DoDu
Cred ca iar ai vrut sa ma intimidezi nu numai cu talentul dumitale dar si cu inclinatiile poetice ale tatalui dumitale
Ei sa sti ca de data asta nu ti-a tinut fiindca si parintii de olteni au inclnatii artistice cand se pilesc.Tatal meu canta \"M-a facut mama oltean\",\"Lume lume,soro lume\" si alte slagare nemuritoare de acelasi gen.De aici probabil si urechea mea atat de receptiva la cantecele de pahar.

Poezia post-moderna,
Fara rima si-alte cele,
E frumoasa si eterna...
(Cum e ata la margele!)

Sorine
Epigrama e foarte reusit si e pacat sa treaca neobservata ca...parere,asa ca citeste parerea mea si pune-o pe site-ul principal.