Poezie
în ziua dragostei
1 min lectură·
Mediu
în ziua dragostei
de-aș fi știut,…
cât de-ascuțiți
sunt ochii dragostei,
ași fi-aruncat,
după un secol,…
mâna iubirii uscată
de pe față,
ca dup-o zi…
să-mi înfig alta,
și timp de-un secol
să-mi scurgă
întunecate dungi
de versuri…
7mai,2002.En.
033.464
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dumitru Cantea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 39
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Dumitru Cantea. “în ziua dragostei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitru-cantea/poezie/18427/in-ziua-dragosteiComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
din punct de vedere gramatical:
de-aș fi știut,…
cât de-ascuțiți
sunt ochii dragostei,
ași fi-aruncat,-as fi fost aruncat
după un secol,…
mâna iubirii uscată >
de pe față, > unde e predicatul,
ca dup-o zi… > ce se intampla cu
mana aceasta?
să-mi înfimg alta, -infig
și timp de-un secol
să-mi scurgă - de unde? din ea=mana cea
noua
întunecate dungi
de versuri…
din punctul meu de vedere:
de-aș fi știut,…
cât de-ascuțiți
sunt ochii dragostei,
ași fi-aruncat,
după un secol...
sa inteleg ca daca ai fi cunoscut dragostea inainte de a fi nevoit sa o descoperi singur atunci nu ai mai fi iubit?
te-ai fi desavarsit in timp fara a fi nevoit de sacrificiul propriei cunoasteri?
pare paradoxal, insa, oricat de multe se spun si se scriu despre dragoste nu o poti cunoaste decat atunci cand tu insuti iubesti, e o lege sau doar o conditie a naturii de a ne darui absolutul.
am luat intelesul de aruncat inainte, adica de evolutie...
se referea cumva la aruncat in trecut?
să-mi înfimg alta,
și timp de-un secol
să-mi scurgă
întunecate dungi
de versuri…
ruperea de vechi prin cunoasterea dragostei ridica omul la un nivel superior de patrundere in tainele universului atat launtric cat si exterior;
dar aici mana cea noua care se infige este cea care o inlocuieste pe cea a iubirii, e mana cunoasterii, a jertfei , a sacrificiului pe care arta o cere, o dedicare continua si sarguincioasa fata de frumusetea si intelepciunea ei;
intunecatele dungi - sintagma extraordinara care surprinde cu migala si gingasie infinitul necuprins al poeziei, durerea poetului , a vietii si astfel a operei literare, singura care domina peste timp dupa stingerea omului si astfel a iubirii ce a cuprins inima lui.
destul de ambigua in anumite privinte sau constructii poezia reuseste totusi sa creeze o fereastra spre contemplare si visare.
ps;
cand esti indragostit ti-e sufletul plin si simtind frumusetea si gustand parfumul dragostei realizezi cat de neputincios esti in a o exprima spre a o da altora ca si axioma sau cel putin punte de cunoastere a iubirii;
de aceea cuvantul tace si arareori reuseste sa exprime in adevar bucuria ce salasluieste in inima iubita;
iubeste si taci! din tacerea ta vor cunoaste ceilalti frumusetea de a iubi....
multumesc.
de-aș fi știut,…
cât de-ascuțiți
sunt ochii dragostei,
ași fi-aruncat,-as fi fost aruncat
după un secol,…
mâna iubirii uscată >
de pe față, > unde e predicatul,
ca dup-o zi… > ce se intampla cu
mana aceasta?
să-mi înfimg alta, -infig
și timp de-un secol
să-mi scurgă - de unde? din ea=mana cea
noua
întunecate dungi
de versuri…
din punctul meu de vedere:
de-aș fi știut,…
cât de-ascuțiți
sunt ochii dragostei,
ași fi-aruncat,
după un secol...
sa inteleg ca daca ai fi cunoscut dragostea inainte de a fi nevoit sa o descoperi singur atunci nu ai mai fi iubit?
te-ai fi desavarsit in timp fara a fi nevoit de sacrificiul propriei cunoasteri?
pare paradoxal, insa, oricat de multe se spun si se scriu despre dragoste nu o poti cunoaste decat atunci cand tu insuti iubesti, e o lege sau doar o conditie a naturii de a ne darui absolutul.
am luat intelesul de aruncat inainte, adica de evolutie...
se referea cumva la aruncat in trecut?
să-mi înfimg alta,
și timp de-un secol
să-mi scurgă
întunecate dungi
de versuri…
ruperea de vechi prin cunoasterea dragostei ridica omul la un nivel superior de patrundere in tainele universului atat launtric cat si exterior;
dar aici mana cea noua care se infige este cea care o inlocuieste pe cea a iubirii, e mana cunoasterii, a jertfei , a sacrificiului pe care arta o cere, o dedicare continua si sarguincioasa fata de frumusetea si intelepciunea ei;
intunecatele dungi - sintagma extraordinara care surprinde cu migala si gingasie infinitul necuprins al poeziei, durerea poetului , a vietii si astfel a operei literare, singura care domina peste timp dupa stingerea omului si astfel a iubirii ce a cuprins inima lui.
destul de ambigua in anumite privinte sau constructii poezia reuseste totusi sa creeze o fereastra spre contemplare si visare.
ps;
cand esti indragostit ti-e sufletul plin si simtind frumusetea si gustand parfumul dragostei realizezi cat de neputincios esti in a o exprima spre a o da altora ca si axioma sau cel putin punte de cunoastere a iubirii;
de aceea cuvantul tace si arareori reuseste sa exprime in adevar bucuria ce salasluieste in inima iubita;
iubeste si taci! din tacerea ta vor cunoaste ceilalti frumusetea de a iubi....
multumesc.
0
DC
cu aceasta poezie, defapt mai mult, ii reprosez iubirii \"de o zi\"(defapt am vrut sa zic excelenta) ca nu-mi da voie sa ma \"ascund sub fersuri\" ceea ce mi se primea cat de cat atunci cand sufeream(\"timp de-un secol\"), si o faceam din cauza ca mana era deja uscata,... cum zic eu in poezie.
din punct de vedere gramatical nu indraznesc sa aduc \"scuze\".:)
scuze tre sa plec...
din punct de vedere gramatical nu indraznesc sa aduc \"scuze\".:)
scuze tre sa plec...
0

Foarte interesant și frumos spus. Te rog șterge m-ul de la îmfig, cred că e în plus, uite că ieși o rimă involuntară