Poezie

singuri

1 min lectură·11 aprilie 2002

Mediu

singuri

sta singur lângă tine-un fir de vid

și vid sorbea din trupul tău de scrum...

și oamenii se prefăceau în scrum...

stam singuri într-un strop de vid...

sta singur lângă tine-un fir de lut,

iar tu, te măsurai... într-un sicriu

și-am început să mă topesc... peste sicriu.

stam singuri într-un strop de lut...

10aprilie,2002.Ch.

053082

Despre aceasta lucrare

Autor: Dumitru Cantea
Tip: Poezie
Cuvinte: 55
Citire: 1 min
Versuri: 10
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Dumitru Cantea. “singuri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitru-cantea/poezie/17116/singuri

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

dan tristian✓12 apr. 2002

explică, sau comunică-mi, și mie taina acelui fir, acelui strop, ca să pricep nebănuita metaforă a firului de vid, de lut, a stropului de vid, de lut...
mă dau bătut, mai bine explică-mi-o toată dacă nu cer prea mult.

Dumitru Cantea✓15 apr. 2002

da, îți explic cu plăcere.
firul de vid sunt eu sau puritatea din mine, deci dragostea.
iar stropul de vid este intreaga lume din jur care devina un nimic pentru noi, sau totul, adica libertatea, dragostea.
firul de lut din nou sunt eu in fata mortului... iar stropul de lut este pamantul in care stam singuri...

îmi cer scuze că am întârziat cu răspunsul:)

dan tristian✓17 apr. 2002

ilogica ta serenadă... răspunsul tău nu e suficient... și pe alocuri ilogic sau poate absurd... !firul de vid! nu poate fi dragostea căci dragostea este plenitudine sau mai mult decât atât...

Dumitru Cantea✓18 apr. 2002

probabil prin vid am vurut sa evidentiez mai mult usurinta de cat golul, dar merg ambele variante. de ce? fiindca eu simt un mare gol in inima atunci cand iubesc, adica sunt liber, usor si Plin cu usurinta, deci gol...
de fapt poezia a fost o senzatie...

Dumitru Cantea✓18 apr. 2002