Poezie

Unei necunoscute...

Marinarul...

1 min lectură·7 decembrie 2001

Mediu

Stau tot acolo unde doar odată te-am văzut...

Și-un om calic izbit picioru-și îndoia până la pământ

Picioru-i însă, lin, pe valuri nalte îl purta...

Barca,... de mult s-a îndepărtat...

Și-un dor de capitanu-i m-a cuprins

Ștergându-mi amintirea-ți cu-n nou vis,...---

De-aș putea să-i fiu măcar un simplu marinar...

Aș fi, probabil, un unic exemplar,...

Și n-aș mai trage-n urma mea o simplă dreaptă...

Ci-o curbă de valuri legănată și ne calculată...

Dacă, a doua oară te-aș fi zărit,

Ce vis frumos aș fi trăit...

7decembrie,2001.Ch.

001.522

Dumitru Cantea. “Unei necunoscute....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitru-cantea/poezie/10135/unei-necunoscute

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.