Poezie
STRIGÃT DE LA PERIFERIE.
Text de dum .
1 min lectură·
Mediu
Sunt legat,... cu voi,... cu mulți,...
Și nu știu, de ce suntem cu toții muți...
Suntem niște noduri într-o plasă de păianjen
Și oare de ce ne ținem atât de strâns...
Mâinile ne sunt lungi și legate...,
Legate de alte mâini, străine,
A căror stăpân este prea departe
Și nu știe că e nod vecin cu mine...
Mai este și dragostea, o văd, câteodată,
E departe, și-o văd rău printre păianjeni,
E scăparea a mea și a ta, o dorim, poate, prea lacomi
Lipind noi mâini deasupra-i facem o plasă...
Speriată privește-n jur și-alege un nod
Care-o roagă mai frumos să-l scape
De mâinile întinse și legate...
Și-atunci când vrea să mă lovească
Mă trage-un nod în stânga și-un altu-n dreapta
Și nu-mi atinge de cât mâna,
mi-o rupe, și mai departe pleacă...
Îmi flutură un timp departe-n vânt,...
Izbit o trag să mi-o scurtez,
O trag, și iar o trag, dar e prea lungă...
Și mi-e încâlcită, într-o creangă...
29noiembrie,2001.Ch.
011.890
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dumitru Cantea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 161
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Dumitru Cantea. “STRIGÃT DE LA PERIFERIE..” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitru-cantea/poezie/9865/strigat-de-la-periferieComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
In alta ordine de idei... Depinde de noi cat de straine ne sunt mainile de care suntem legati...