POETUL

1 min lectură·26 ianuarie 2002

Mediu

POETUL Cât de umbriți Rămân ochii poetului Atunci când toți sunt fericiți Nu mai există bietul. Cât de-nfundați Ochii poetului Devin curați Ca taina pieptului. Câtă lumină Văd în fundul beciului, Dar e străină, Și nu-nțelege inima poetului. Cât am călcat în univers... Un pas un vers, un pas un vers, Un pas un mort, alt pas alt mort Ne duce-n spate ca pe-un mort. Câtă lumină e afară,... Și cât e de superb să-ți cadă Nisipul pe ochi, să-ți simți întreg trupul, Nu va ști nicicând poetul. 25ianuarie,2002.Ch.

#thoughts

013480

Despre aceasta lucrare

Autor: Dumitru Cantea
Tip: Jurnal
Cuvinte: 89
Citire: 1 min
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Dumitru Cantea. “POETUL.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitru-cantea/jurnal/12362/poetul

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Luminita Suse✓26 ian. 2002

Poetul e și el om, dacă n-ar gusta din plăcerile vieții menționate în ultima strofă n-ar avea experiența necesară să ne împărtășească bucuriile și necazurile din restul. Faza cu beciul e demențială!!! Foarte plăcută alternanța din strofa a 4a. BTW, care e taina pieptului? :o)