Mediu
POETUL
Cât de umbriți
Rămân ochii poetului
Atunci când toți sunt fericiți
Nu mai există bietul.
Cât de-nfundați
Ochii poetului
Devin curați
Ca taina pieptului.
Câtă lumină
Văd în fundul beciului,
Dar e străină,
Și nu-nțelege inima poetului.
Cât am călcat în univers...
Un pas un vers, un pas un vers,
Un pas un mort, alt pas alt mort
Ne duce-n spate ca pe-un mort.
Câtă lumină e afară,...
Și cât e de superb să-ți cadă
Nisipul pe ochi, să-ți simți întreg trupul,
Nu va ști nicicând poetul.
25ianuarie,2002.Ch.
013.487
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dumitru Cantea
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 89
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Dumitru Cantea. “POETUL.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitru-cantea/jurnal/12362/poetulComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LSLSLuminita Suse✓Poetul e și el om, dacă n-ar gusta din plăcerile vieții menționate în ultima strofă n-ar avea experiența necesară să ne împărtășească bucuriile și necazurile din restul. Faza cu beciul e demențială!!! Foarte plăcută alternanța din strofa a 4a. BTW, care e taina pieptului? :o)
0