Voi!
Nu veți putea vedea niciodată
ce drum lung am făcut prin acea vale seacă,
Și ce meandre tenebroase-am străbătut odată
pentru iubirea ce o port în vatră.
De ce?!
V-ați drămuit iubirea
Un vuiet cuprinde tăria de stîncă
a inimii mele...
Frumoasă nălucă!
Visarea cumplită a dragostei noastre,
se-nalță spre culmi de pădure
roș\', verzi și albastre...
Șiragul de perle
pietrișul
O să-mi rămînă limba ca să latru,
O să-mi rămînă ochii să vorbesc,
Și sufletul poți să mi-l tai în patru,
Pămîntu-mi dă puterea și-o să cresc!
Am să mă nasc din zero absolut,
Materia vorbește
Am să rămîn toată viața,
cu nostalgia buburuzei așezate în palmă,
cu bucuria liniștii și-a păcii,
cu sinceritatea căldurii sufletești...
Dar toate astea...dor...
Dor de dragoste,
dor de
DF