Poezie
Iarnă urbană
dedicație tatălui meu
2 min lectură·
Mediu
Ninge afară și e bine,
și în casă ninge acum,
în betonul de la tine,
găurile-s mari de-un pumn.
Vîntul vîjîie la geamuri,
gheața stă pe ele, lauri,
tocul s-a umflat acum,
și curentul intră-n casă,
\"nouă\" casă, \"dulce\" casă,
de pe drum!
Și caloriferu-i iască!
S-a făcut el mic de tot,
sufli-n el să se-ncălzească,
un netot!
Și în casă-i frig de tot,
cu paltoanele pe tine,
congelezi în ea și-un mort!
- Ieși afară că-i mai bine!
Iată pe perete o floare
cu miros de igrasie!
Neagră e, o pată mare,
ți-o dă frigul în dar ție.
Mai tîrziu cade-n tot locul
peretele-n udătură,
și ajunge întru totul
o dărîmătură.
Apa curge pic, pic, pic,
și cea rece, și cea caldă.
- Intră-n baie și te scaldă,
cu nimic!
- Uite lustra și veioza
ce moderne sînt făcute!
Noaptea stai ca-n \"fața-ascunsa\"
cu feștila pe tăcute...
Totul a-nghețat acum,
și reșoul și-aragazul,
strigă cei de peste drum:
- Ardeți de pomană gazul!
Și nu sta, caută tonul,
la ireb, icab, căldura,
ți-a-nghețat și telefonul
cînd vorbești cu prefectura.
În sfîrșit se drege votul!
Dar... a cam trecut și luna,
stai bolnav în pat cu capul,
de... te-ai perpelit într-una.
A trecut iarna cu totul,
cu lozinci, cu economie,
dar acum se face lotul
pentru-agronomie!
decembrie 1985
001081
0