Poezie
Iarnă română
1 min lectură·
Mediu
Ninge-n Ardeal,
Cuvintele cîntă agale
Lire-n aval
Cerșesc amintiri ancestrale.
Stai și privești
În zborul mărgelelor albe
Stele firești
Căzînd peste trupuri de nalbe.
Cor lucitor,
Din alb se desprinde o voce
Cînt călător
În doruri peren reciproce.
Ninge în brazi,
Talăngi adormind în văzduhuri,
Doi camarazi
Se zbenguie-n buhaie și cnuturi.
Babe-n opinci,
În urmă, omătul cu scîrț,
Covrigi cîte cinci,
Un moș duce bomba de turț.
Þînci jucăuși
Doar sperie-n seară tăcerea,
Lemnul din uși
Ascultă din prag învierea.
Þurțuri măreți
Mai trag de un jgheab cu pretenții,
Zîne și feți
Împung pe la dosuri profeții.
Cetini de brad,
Esențele-ncep să învîrtă,
Urcă un grad
Doinind cozonac dar și turtă.
Piciul la geam,
Visînd, își intoarce o buclă,
Eu ațipeam
Uitîndu-mă-n dealul cu pîclă.
Mama la tors,
Fuiorul în susur de lînă,
Suflet întors
La pacea din iarna română.
033449
0
Z