Mediu
(parodie)
Cînd ridici un semiton,
Negru glas, de bariton,
Ai să cînți la sfinți, în cor,
Lire albe...pe un nor!
Parcă-i Re de recitită,
Cheia Sol un pic zgîrcită,
Cînd se-apucă și recită,
Note de ziar... incită
Atitudinea dînd tonul,
Altitudinii din omul,
Care și-a greșit ideea,
Ce cînta de Galateea,
Tehnic doar greșindu-și cheia,
Din refren...persoana treia!
Se primește Do - de bază,
Pentru texte cu emfază,
Iar la Mi-ul disperării,
Vei primi semnul mirării,
Peste degete și spate,
Coji de nucă fin tocate...
Cînd de Fa te-atingi exotic,
Doar logat mai ești utopic,
Într-o gamă de bemol,
Cu un cîntec de sub...sol.
Stînd așa...extras din rol,
Ca un rac pe un Atol,
Și primești un La denotă,
Că poți ține-n mîini o cotă...
De calende mai grecești,
Gratulări mai îngerești,
Printre agoniști și pești...
Nota Si e de sitare,
Cerne zdrențele de fiare,
Precum România-n Franța,
Alipirea și speranța...
Și ajungem la Do...iar,
Ãsta-i meșter făurar,
Comentînd de-un text-ziar:
- Are pilde! ...generos,
Căci el a plecat de jos...
Are și corespondență,
De petență și potență,
Iar cu brațu-mi telescopic,
Peste mîini i-oi da offtopic!
Do de sus ori Do de jos...
Nu da-n mine-s nevricos!
Intră-n cercul vicios,
Cînd cîntai și tu frumos,
Într-un glas ca de octavă,
Ce-are nume de gîlceavă,
Și ne pune-așa pe tavă,
Epigrama cea mai gravă,
Pentru care alegi descîntul ,
Și primești în dar pămîntul,
Iar la cîntec doar speranța,
Căci și nota ți-e ca zdreanța
De articol în ziar,
Fără rol și...fără har!
043019
0
Te servesc cu un...becar,
Uita tot ce-i la sub...sol,
Ca prea este in...bemol,
Si ca eu sa nu oftez,
Urca-te cu un...diez!
Tot binele, Valeriu.