Poezie
DE MAREA IARTÃ STÂNCA...
1 min lectură·
Mediu
Când marea iartă stânca ce-i spulberă talazul,
Cenușa încă vie a viselor se-nalță,
Iar clipa încolțește,înmiresmând răgazul
Dintre neant și ură,iubire și speranță;
Din aripi de lumină se naște versul zării,
Scăldată-n stropi de rouă petală de smarald,
Și-n liniștea suavă din pragul înserării
Aprinde,ca o vrajă,luceferi în înalt;
Șirag sfânt de clepsidre e timpul solitar
Și sfâșie uitarea cu-al clipelor ecou;
Prin astre rătăcesc,mă caut iar...și iar...,
Și-n basmul amintirii mă regăsesc,...din nou... !
012.478
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 75
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Dumitrica Dorin Lucian. “DE MAREA IARTÃ STÂNCA....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitrica-dorin-lucian/poezie/18213/de-marea-iarta-stancaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
GV
GVGherghely Cristian Valentin✓
În opinia mea mai bine suna să adaugi \"cea\" la versul al treilea din a patra strofă, dar asta e doar o părere proprie și personală. Poate și punctele de punctuație nu ar fi fost necesare, și poate schimbi si \"dintre\"-le cel din prima strofă. Oricum sunt reușite versurile...
0