Poezie
Ploaia
1 min lectură·
Mediu
Priveste cum ploua in noapte
Cu lacrimi de roua si jad,
Priveste cum ploua,iubito,
Cu sute de stele ce ard.
Privește cum ploua in inimi
Cu chipuri de zane prea dulci,
Priveste cum ploua tandrete,
Cum ploua dorinte si rugi.
Se scurg picuri mari de tristete
In suflete reci,parasite,
Inunda,intinsele ape,
Refugii de inimi zdrobite.
Te uita cum ploua in vise,
Feeric starnind infinitul,
Cum ploua in ochii salbatici
Ce-ncearca s-alunge sfarsitul.
Nu știu cat va tine,iubito,
Nu stiu cate ceasuri vor trece,
Dar ploaia insista,si cade
In valuri pe sufletu-mi rece.
As vrea sa o fac sa-nceteze,
As vrea sa o fac sa dispara,
Dar ploaia insista,si cade,
Si ploaia mereu ne separa.
Incearca s-acoperi cu palma
Un suflet,o magica sfera
Ce-n noaptea de gheata viseaza
Ca ploaia e doar o himera.
Picteaza pe cer curcubeul
Etern arcuit spre zenit
S-atinga,sub ploaia de soapte,
Clavirul cu note de-argint !
023.452
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 150
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 32
- Actualizat
Cum sa citezi
Dumitrica Dorin Lucian. “Ploaia.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitrica-dorin-lucian/poezie/17920/ploaiaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
XXx✓\'Te uita cum ninge-n decembre\'...
0
GV
Frumoase versuri, cred că ai stat ceva să le scrii... îmi place stilul tău.
Ce frumos ar fi ca întotdeauna curcubeul să fie arcuit spre zenit...
Ce frumos ar fi ca întotdeauna curcubeul să fie arcuit spre zenit...
0