Tânjești somnatec să te pierzi în parfumul clipelor ce vor veni, să te descoperi în concretul perdelelor de ceară.
Lumea ta e aspirata de haos prin pete subțiri, gânduri amorțite plutesc rușinoase
Doar fulgerul îmi atinge ochii somnolenți. Mângâierea lui înghețată, naște din diminețile jignite, bătrâni copii.
Poate doar țipetele de negru mai topesc rânjetele îngerilor ingropați.
Ar fi
Jean tocmai se trezise din somn când o lumină stranie ce venea de la geam îi atrase atenția. În timp ce se ridica din patul strâmt pentru a merge la fereastră, își amintea ce visase. Parcă cineva
Eram un suflet dereglat de zgomotul auriu al bufonilor ce aruncau memorii amputate.
Adoram cupa rotundă din care sorbeam crema amintirilor blajine.
Mă supuneam panterei cu irişi
Am respirat nebunia,
am mușcat o bucată din ceafa ei colerică,
a început să vibreze a părăsire și a plâns înfundat.
Concert de umbre și de seară,
de soare înțepător ce îmi latră,
mâine voi
