Poezie
Nocturnus
1 min lectură·
Mediu
Am respirat nebunia,
am mușcat o bucată din ceafa ei colerică,
a început să vibreze a părăsire și a plâns înfundat.
Concert de umbre și de seară,
de soare înțepător ce îmi latră,
mâine voi soarbe vidul din cana de cafea.
Flegmatic a sărit și gerul și melodia s-a blocat,
tot sună a tăcere, murat, nu mai știi unde ești, nu înțelegi ci te alinți.
014421
0
