Poezie
mare
1 min lectură·
Mediu
Uneori asculți viitorul în câte-o scoică
imensă. Trecutul
pare a fi abia ultimul val. De-aceea, ce mai
contează
Þipătul vechilor pescăruși ai iubirii
Când algele putrezesc – și put – lângă
mal?
Magia e tocmai de-acèea acea ne’nțeleasă;
Cea care este și strigă-n pofida oricui, tuturòr.
Iubirea este pentru că, pur și simplu, există.
- Dincolo de mare / de vise / de / trupu-i
gol.
002504
0