Duma Adrian

Alerg. Cineva m-a strigat zadarnic Cat timp eram plecat Capitan pe corabia zadarniciei. Cu panzele zdrentuite Cautam voltele prin labirintul timpului Si-i ziceam vantului: frate. Din

Hai sa purtam un dialog – Eu deschid primul cuvant, Disectie silabica, Il storc pe toate partile Iar pe la colturi adun sensurile Ucigandu-l. … Tu, mai inteligenta, mereu, Iti vei alege din

Intre noi doi, Asezati la o masa in cafenea Am reusit sa strangem Un manunchi de vorbe si sentimente. Tu poti lua totul pe cont propriu Cu fiecare bataie a inimii Si eu amestec anost in

Gandurile le-am tot gandit Visele le-am tot visat Pana si copacii mi-au imbatranit In spatele ferestrelor. Ochii mi-au ratacit din inima stelelor Cu spatiile vide fraternizand Chemarii mele

Imi cad frunzele una cate una Sfrijindu-ma Despielitandu-ma. Nu peste mult timp voi ramane golit Ca un prunc in fata mirarii Compus doar din semne de intrebare. Imi adie vantul umbrele Una

Spune-mi, dar, ingere cazut pe pamant Spune-mi! - Spun omule Spun: lumina durere sa-ti fie.

Durerii de ochi sa-i scoti ochii Cu buricele degetelor Ca si cum durerea ar fi un cantec Un blues nefinisat Racnit Soptit Iar Somnului sa-i alungi somnul Cu mainile si cu trupul Intr-un

În spatele acestui zid Se ascunde muzeul sufletelor de ceara. Ne putem regasi cu totii aici Mai zambitori și imobili Aidoma vietii noastre banale. Sintem cu totii egal rastigniti Incepand cu

Ca unui melc imi ies uneori Ochii din orbite Lumea aceasta, imi spun toti, E si lumea mea Si pare intr-adevar Ca fiecare cadru e smuls din creierul meu Iar apoi derulat rapid Undeva spre

Sincer Doar cerul m-a acoperit Cind valuri si tristeti Calatorie prin mine au fost …. Uneori Ochii nasc stele Iar peronul pierdut prin noapte Cheama zadarnic un ultim tren. … Dar

Ondulat Ca timpul in joaca sarpelui Imi pierd ultimul val Ultimul pas In cautarea mea Nimic. … “Iubito, valul acesta ne-a purtat Spre ultimele suspine ale cerului” Spun. … Fugitiv Privesc

Lacul avea in el dorinta; Langa ea, privirea otravita de ramuri Sinucigasa privirea Cand ridica ochii spre cer: Sa se reverse in stele Cu tot cu pesti. … Numai umbra lacului, ce eram, Pe

Singuratic suras Daltuind visuri verticale Pareri de nemiscare In generatii spiralate Sfarsire de piatra Gestand in pantecul misterioasei inceperi. … Sudoare si pamant Vijelii si taceri De

Imaginile se amestecă cu întunericul. La fel și reclamele, Își ard ledurile Pe altarul nopții. Privești cuiele Și nu înțelegi unde e crucea. Au ruginit, Au obosit așteptând fratele

Pasarile si-au scuturat azi Ganduri de toamna Peste ganduri pustiite de arsita. Din cer, aruncat aiurea, Ma cern linistit Printre picaturi. Cu un gest iertat Pamantul ma inconjoara In visele

Joc teatru Intr-un oras pustiit de vise Prin birouri Pe strazi plictisite In cateva case parasite. Am reusit sa smulg aplauze Din centrul bolnav al orasului Si cateva surasuri Unor gropi

ma intorc linistit catre tabla de sah ce usor aluneca piesele atunci cand nimic nu aduce a strategie si nu e decat dorinta cautarea ultimei piese adverse vegetez pe o imensa pata

Rememorez lucruri pe care le iubeam Cu tine scaldata in ceata nepriceperii De-a te apropia de ele. Nu voi regreta nici creionul si nici hartia Si nici maculatura viselor Nimic din nefiinta nu

Sint atat de sincer Incat pot vietui in minciuna ta Ma pot ruga alaturi de tine Pot spera pentru tine. Pot fi in orice clipa Umbra gandului tau Doar sa-mi spui O vorba Un cuvant Si