Poezie
Jos
2 min lectură·
Mediu
De ce dracu e atat de greu sa traiesti?
M-am aplecat pentru o clipa asupra mea
Incercand sa descifrez acest chip necunoscut
Si n-am vazut decat chipuri lungi, demult uitate,
Imprimate adanc in carnea mea.
Aici doi ochi adanci si negri
Ce-mi aduc aminte de mari adanci si nestiute
Mai mult visate decat vazute
Ceva mai departe doua sprancene
Ca doua adanci semne de intrebare
Sau ca doua maini ridicate spre cer.
Sint aici doar pentru un vis
Sint aici doar pentru ca intr-o zi
Privind iarba, cerul, marea,
Am crezut ca iarba e doar verde
Ca cerul e doar azuriu
Ca marea e doar albastra
Si totul era atat de fals incat suna adevarat.
*
Sint obosit
Si televizorul imi vomita imperturbabil
Secvente de viata si moarte.
Mi-e scarba de toate
Si televizorul ma imbie cu ele
Etalate dupa preferinte.
Trag a moarte
Asa cum trage curentul la usa beciului.
E timpul sa plec
Si sa ma intreb
Ce dracu nu a mers?
*
Strainul dormita la intersectia timpului
Lupul casca
Vulturul scutura plictisit din plisc.
*
Jos asfalt
Sus iad fierbinte
Jos furnici
Sus vulturi infometati
Jos nimic
Sus nimic.
*
E atat de usor sa zambesti
Incat te-ai preschimbat intr-un vesnic suras
Iar eu te privesc
Cu singurul meu ochi
Cu ultimul meu trup – ochiul –
Intelegi de ce nu mai rad?
*
Totusi soarele crede in noi
Din moment ce ne saruta
In fiecare dimineata.
*
Am fost rege in tara mea
Acum sint un cersetor
Sint fericit, oameni,
Am fost rege in tara mea.
*
Vara se scurge prin clepsidra
Si vantul o alunga alene
Doar valurile ne cheama tandre
Nemiloase, dar tandre.
001483
0