Poezie
INTREBARI
2 min lectură·
Mediu
Astazi frunzele s-au ofilit
Broastele au ingalbenit
Copacii n-au mai inflorit
Iar ursii n-au mai dormit
Totul e atat de sec, de apasator
Trec pe strada si astept nerabdator
Sa ajung acaaasa, sa pot sa urlu de durere
Caci azi simti ca nu mai esti in putere
Simteam cum toate se invarteau
Cum zeci de strigate auzeam
Incercam sa ma dezmeticesc din acest cosmar
Din care cand voi iesi, nu am habar…
Incercam sa ma tin pe picioare
Dar simt cum ceva in mine moare
Si ma gandeam cu disperare
La singuratatea ce vine cand un om moare…
Incerc sa fac ceva
Pentru a ma salva
Incerc sa adorm, sa visez, sa uit ca ma doare
Insa lacrimile nu imi dadeau pace
Stiu ca am gresit, si trebuie sa platesc
Stiu ca am fost uneori nedrept
Insa ceea ce trebuie platit pentru faptele mele
Trebuie indeplinit, oricat sau orice mi s-ar cere…
Poate ca am dezamagit
Poate ca nu trebuia sa ma fi rastit
Insa acum, toate au un pret, un timp
As vrea doar macar odata sa te mai ating…
Nu am curajul de a maiprivi in ochii tai
Nu am drepul de a spune ce simt cand ma pierd in ei
Tacerea mea, lacrimile mele, un palid zambet
Te vor face sa uiti ce a fost in trecut…
As vrea sa te mai prind de mana, si sa te strang la pieptul meu
As vrea sa iti pot spune ca te voi iubi mereu
Ca desi vor trece luni, sau ani, tanara vei fi mereu,
Pe drum, in gandul meu…
Privirea ta atat de limpede, zambetul tau fermecator
Ma fac sa-mi doresc ca niciodata sa nu mor
As muta muntii din loc daca as putea
Sa fiu mereu cu tine, dragostea mea!
Pentru mine,
Viata fara tine
Era pustie, plina de lacrimi si durere
Acum insa, viata alaturi de tine este o placere…
Voi putea oare sa ma revansez in fata ta,
Voi reusi iti arat ca te doresc atat ziua, cat si noaptea
Voi sti oare sa fiu asa cum iti doresti,
Sau vom trai doar din amintiri si povesti?
001548
0