Poezie

SINGURATATEA TE CHEAMA

2 min lectură·19 august 2001

Mediu

Privesc afara, cand e noapte

Nu se aud strigate, sunt doar soapte

Tacerea din noapte si golul din mine

Ma face sa cred numai in mine…

Am incercat sa aprind o tigara in miez de noapte

Am incercat sa o fumez, insa nu se poate

Mi-am dat apoi seama ca in acest oras pustiu

Nu pot sa dorm, linistit nu pot sa fiu

Am incercat cu disperare sa inteleg ceva

Insa nici chiar politaiul de pe sosea nu-mi zambea

Iar eu mergeam mai departe, retras si abatut

Pana cand am ajuns unde am vrut

Un loc singuratic si trist, plin de amintiri

Un loc al unei foste iubiri

Am incercat sa ma regasesc, sa fac ceva

Acum nimic nu se mai poate schimba

Incercam sa imi acopar durerea

Incercam sa aflu ce este tacerea

Insa nimic nu am aflat din ce am dorit

Totul a ramas un mister nemarginit

Plecam inapoi spre casa

Cand se facuse dimineata

Incercam sa inteleg singuratatea mea

Sa aflu cate ceva despre durerea mea

Insa niciodata n-am stiut ca sa iubesc

Pe cei din jur mereu ii ranesc

As fi vrut sa fi ramas o amintire

Acei ani pierduti cu tine

As fi vrut sa pot scapa de acest cosmar

As fi vrut sa termin cu viata de hoinar

Insa acum, cand tineretea a apus

Nu mai am nimic de spus…

Mi-as dori sa cred ca ce am inceput candva

Va fi un nou start in viata mea

Fara lacrimi si durere, fara a privi inapoi

Doar atata imi doresc: sa te iubesc mereu, sa fim noi doi!

001.769

Drugas Cosmin Adrian. “SINGURATATEA TE CHEAMA.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/drugas-cosmin-adrian/poezie/5573/singuratatea-te-cheama

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.