Poezie

ULTIMUL TREN

2 min lectură·18 august 2001

Mediu

Nu e frumos sa privesti afara,

Cand dincolo de fereastra e primavara?

Nu e o poveste ca-n vise,

Nu e asa cum inima ta dorise?

Afara-i pustiu

Desi primavara a venit de timpuriu

Copacii in aceasta primavara nici nu au inflorit,

Iar tu te simti deprimat, obosit si trist

Casa-i goala

Fara persoana care te imbratisa afara

Inchizi ochii si-ti amintesti

Vremurile de demult vrei sa le retraiesti

Dar realizezi ca nu poate fi adevarat

Ca vietile voastre demult s-au separat

Spune-mi ce vezi acum, gandte gandesti la ea:

Primul ei sarut sau cand a fost despartirea- lacrima, durerea?

Poti sa mai traiesti linistit

Poti sa te declari fericit,

Cand ea iti lipseste noapte dupa noapte,

Iar tu o chemi in mintea ta, de acolo, de departe...

Nu te grabi sa pleci in urma ei

Poate ca va reveni asupra deciziei

Poate ca doar a vrut sa fuga departe,

In deserturi imense, in pustietate...

Iti faci bagajul, iti iei si o poza cu ea

Si-ncepi sa cutrieri lumea, intreband de ea

Nimeni nu te poate ajuta

Nimeni nu-ti poate drumul arata

Ai ajuns un disperat

Ai pierdut tot, te-ai inecat

Si te hotarasti sa iei trenul si sa te intorci acasa

Sa incerci sa iti faci ordine in viata

Esti debusolat si trist, si te gandesti

Ca alta fata n-ai sa mai cuceresti

Si dupa atata timp pierdut pe drum, te-ntorci acasa,

Si cand deschizi usa, ea te asteapta, ca in prima zi, la masa...

001.523

Drugas Cosmin Adrian. “ULTIMUL TREN.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/drugas-cosmin-adrian/poezie/5562/ultimul-tren

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.