Poezie

Protest

1 min lectură·22 ianuarie 2002

Mediu

Un nimeni printre atâția alții, o fire calmă și pasivă,

Pierdut în cifre și algoritmi, pierdut în arii insipide,

Ești doar un tânăr mediocru, total lipsit de perspectivă,

Prea demn pentru a te supune, prea laș pentru-a te sinucide.

Biată statuie de granit, ce zaci uitată într-o piață

Cu un orizont îngust în față, ești un nimic în astă lume,

Ești folosit de toți într-una și luat în râs ca o paiață

Pierdută pe o vastă scenă, fără rol și fără nume.

Ce vei ajunge tinere, decât un rob în societate

Revoltat fiind, vezi bine, pe tot ce vezi tu că-i greșit

Pe când mânia e a ta, inclusă în personalitate;

Þi-e frică s-o reverși în jur, de teama de a nu fi lovit.

Deși ești furios la culme, rămâi un tânăr disperat

Total lipsit de perspectivă; te mistui singur, neînțeles

Pe rugul proprie-ți revolte, respins de toți, nemângâiat,

Dar conștient că-i drumul tău, pe care tu ți l-ai ales.

001.523

Dragos Serban. “Protest.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dragos-serban/poezie/12054/protest

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.