Poezie
Pana
1 min lectură·
Mediu
Un cocor in zbor lasa in vant, plutind,
O pana franta din a sa arip-ostenita,
Din graba sa neobservand ca s-a desprins,
Si cobora acum in sens opus de paradis.
Din alb, orizontul se preface-n negru,
Apoi se coloreaza-n clipe aramii,
In picajul sau domol-alegru,
Pe un suflet pana poposi.
Sufletul era la margine de trup,
Gata-gata sa se rupa.
Ultima suflare atunci fuse purtata-n vant
Cu care se pecetluise orice simtamant.
Acum e liniste. Acum e pace.
In padurea de mesteacan.
De mult lumea nu mai fusese asa
De fapt, de cand ea se stia.
Intr-o perpetuitate plictisita,
Fara o speranta de schimbare,
Din fiecare zbor ramane doar o pana
Cand cocorul propriului cer moare.
Natura, nemiscata la durere,
Privea atunci cum sufletul i se jertfea,
Asteptand cu satisfactie clipa,
Cand cu pofta il va inghiti padurea.
009
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dragos Ditu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 138
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Dragos Ditu. “Pana.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dragos-ditu/poezie/14201283/panaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.