Luna dintre coji si lacrimi

Te cuprind într-o lacrimă mare Tu, Uneori în spatele lunii te-ascunzi. Eu , Te chem pe un nume pe care nu-l cunosc. Încep a decoji luna în lacrimi mici Tu mă-ăntrebi :Spune-mi cine sunt ? Eu îți spun :Ești ceea ce ma făcut să fiu eu însumi. Apoi tu alergi și nu te pot prinde Îmi retez aripile . Tu continui să alergi apoi ma prinzi în partea pe care nu o mai cunosc Și te întreb :Ce esti? Tu-mi spui :Sunt tu dinainte de a fi complect . Mirat te privesc pe toate fețele dar nu și înăuntru. Mă-ntrebi: ce teamă e în tine însuți ? S-adorm complect ,să mă trezesc cel dinainte.