dragomir ilie

Cu inima arsă, de șoaptele fierbinți Te cred pe cuvânt, dar stiu că poți să minți ! M-ai fermecat, cu zâmbetul tău ! Gurii tale, nimic nu-i trebuiește, chiar nimic ! Și cât sunt eu de mare ! Mă

Privesc în ochi, un înger alb, un înger luminos ! În ochii lui văd ceru-n rai, un rai așa frumos ! Vreau să-l ating, el stă pe nori, pe norii de zăpadă Încet cad râuri de lumină, încet, într-o

Așa a fost și o să fie, cum e scris în carte! Să te trezești de dimineață, ca s-ajungi departe! Dar nici o carte n-o să știe, vreodată viitorul! La depărtare-i mult de tine și rău te ajunge

O noapte face parte,dintre miile de nopții O viață face parte,dintre miile de vieții Eu însa nu pot sta,pe langă,o lume întreagă Hai vino tu cu mine!N-au cum sa mă înteleagă! Gândurile îmi

Din raze de soare,se adapă al meu trup Și sfarmă lumina,săgeților drum În foșnet de unde,al valului vânt Desprinse din patimii cerești Mă învălui în pulberii de argint Și-n pânze de

Oamenii leagă cerul de pământ Și luna de soare Din viață se naște și moare luptând Cu trupul frumos ca o floare. De-ar trece lumina prin sufletul tău Și tot întuneric să-ți pară Să nu vezi

Am privit în față,pe bătrâna lună Și am stat de vorbă,atâta timp Și n-a știut săraca,să îmi spună De ce drumul vieți,n-am cum să-l mai schimb Oricât ar fi de bine și oricât de rău ar fi Când

Viața mea-i cerneală,căzută pe jos Am luat-o și amașezat-o pe hârtie Și am scris-o de sus până jos Un alt destin să-mi fie Din ordine în dezordine,mă nasc Și depășesc legile firii Timpul

Printre frunze adormite,trec în fugă cerbii Pe-a lor urme însângerate,zboară în aer corbii Din a voastră rană,în picături se scurge Câini-n urma voastră,ling al vostru sânge. După voi se țin și

Norii sunt departe,departe pe cer Pe cerul albastru,rugină de fier Din jocul lor haotic,cu formele abstracte Plutesc încet în dansuri,se duc tot mai departe Lărgesc a lumi îndepartate

Visele-ți dau aripii și ai să poți să zbori În negru întuneric,dincolo de nori... Timpul acum-mi spune,că nu mai am timp Că mă învârt în cercuri și n-am cum să mă schimb. Nu sunt eu perfect,nu

Oare de ce judeci,când n-ai nimic de judecat? Te crezi judecător sau poate împărat? Pentru toți sunt zile,timp,pentru a socoate Caci trăim în pace și-n zisa libertate. Ziua nu-i mai

La înalțimea voastră n-am să mă ridic! De ce să fiu eu criticat,atunci,cand nu zic nimic Sa-mi pară lumea bună,măcar să-mi pară o dată! Și dacă n-ar putea,atunci de ar vrea să tacă! Mă încred

Lumea trepte urcă,eu cobor în infinit Nu fac parte din a lor ideologie Și sunt așa de mulțumit Nu m-am înfașurat cu-a lor franghie. În al meu drum,pe nimeni n-am văzut Și am deoparte întreaga