Poezie
Două căprioare
1 min lectură·
Mediu
Printre frunze adormite,trec în fugă cerbii
Pe-a lor urme însângerate,zboară în aer corbii
Din a voastră rană,în picături se scurge
Câini-n urma voastră,ling al vostru sânge.
După voi se țin și două căprioare
Săracele n-au aripi!deasupra ca să zboare
Căci inima lor bate,în trupul speriat
Dar de ce să moară,că n-au nici un păcat.
Să zboare să se ducă,dincolo de mare
Să nu mai poată trece,câinii pe picioare
Picioarele ascuțite deschid a lor compas
De le-ar lăsa din fugă,măcar un sfert de ceas.
Vânători cu pușca și imima de piatră
Ca lupii dupa carne,prada o așteaptă
Când cerbul mare vede!căprioara plânge
Dar glonțul intră-n carne și trupul pică-n sânge.
001.133
0