Dragoi Ana-Maria

Ba si noaptea se intampla ca \"oamenii își lipesc perfect etichete\" dar si ca le schimba de multe ori. Poate de cate ori e nevoie pentru a se ridica acel colaj de etichete care da culoare lumii.

\"zilele astea fug ca niște pești
noi rămânem cu mâinile goale
și ude\"
dar si cu amintirea pestilor
(timpul ne poarta amintirile in plete
cum purtam noi podoabele de par)
ps: eu sunt ana. imi pare bine de cunostinta! :)

Buna, Li! Poezia ta mi-a lasat impresia ca:
trupul tau se intinde ca o prelata
la picioarele acetiu idol trist
care este mintea ta
Zile bune de trait!

Imi place poezia- poate chiar pentru ca imi da impresia ca printre randurile ei rasfirate flutura in voie libertatea

ce gand teribil... \"să-i zmulgi inima din piept astfel ca ea să cadă în fața în poziția ghemuită a nașterii dintâi\". iubirea sanatoasa, trainica, matura nu vine din anenatizare.. sa pui pedici si apoi sa ajuti omul sa se ridice pentru a avea impresia ca esti salvatorul ei? ce fel de joc e asta? un fel de manipulare?
\"În viața oricărei femei se intră pe ușa din față\", lasandu-i libertatea sa deschida, sa invite inauntru, eventual sa inchida. Sunt mai multi cei care intra prin fata, cred eu. Diferenta dintre acel ce ramane si acei ce pleaca se trateaza inauntru.

gand la gand cu bucurie! :) http://strugure-alb.blogspot.com/

frumoasa poezie:) un tablou al tineretii si al sarbatorii!

Ce usor ar fi daca am reusi sa scoatem sau sa punem dupa plac amintiri din/in memorie! imagini ce s-au scurs prea rapid ne bantuie la prima scapare, la primul moment de odihna, la primul semn de visare. si nu \"mai ieși...\" decat atunci cand incepi sa-L \"consideri prin prisma unui sentiment: intelegerea\" (Ileana Vulpescu- Arta conversatiei). pana atunci, totul ia forma unui zar pe care sta aruncata fata ei sau a lui, in speranta unui joc corect si mai ales- in doi.