Draganoaia Alexandru

CUVÂNT ÎNSOȚITOR Procesul narativ constituie prin el însuși o parte esențială din actul arhetipal de semnificare a lumii. De permanenta primenire a acestui act, în condițiile fiecărei epoci, dau

−Aici este pavilionul pentru contagioși? −Aici, spune femeia în halat verde. Ce i s-a întâmplat domnișorului? −În salvare ne-au zis că are hepatită, răspunde mama

Într-o zi află că trupa rock a Casei de Cultură a Sindicatelor are nevoie de un chitarist. Li se alătură din mers, în scurt timp punându-se la punct cu repertoriul lor. Directorul

Profesorul Ștrombel ne zise: -O să vedeți, viața e ca dracu’... Tu Sincule o să te spânzuri, și tu Pitiș, și tu Daicule într-o zi o să-ți pui lațul de gât... Și eu o să mor de mâna fiului

-Mariano, vino de mă ridică... Ilie are cinci ani și pe zi ce trece e tot mai neputincios. Picioarele i s-au strâmbat. Dacă se întâmplă să cadă sau să se așeze în fund, nu se mai poate ridica. Noroc

Ioana, la vreo șaptezeci de ani, femeie totuși în putere, obișnuită cu munca grea de la țară, tocmai s-a întors cu ceilalți de la culesul porumbului: -Eu o să mă dau un pic în pat, mă cam doare

-Ce schimb ești, mă? - Lasă, e veche. Vezi că de aici, din cârciumă, toată gașcă mergem la ingineru’. În seara asta dezbatem. Tu vii cu chitara. Noi, între timp facem aprovizionarea cu

Urc dealul cu sticla cu țuică în traistă. Îmi place la sonde, noul meu loc de muncă mai ales că mie, ucenicul trupei, îmi sunt rezervate sarcinile mai ușoare între care și ăsta, să cobor în sat să

Mă uit la noii vecini cum își descarcă lucrurile. El cară bagaje, ea se apropie de gard: -I-ați cunoscut cumva pe cei care au locuit aici înaintea noastră? O privesc adânc în ochi. O femeie

Țiganul trase de hățuri: -Hooo, ia stați, tată... Căruța cu mături de curte se opri pe mijlocul drumului. Apoi, către cel care bate parii: -Mata ai cumpărat locul ăsta? Văd că

din două sticle din două pahare stau pe o piatră și beau dedesubt cineva geme probabil o pereche face amor în cămașă albă desculț prin zăpada caldă așa m-au recunoscut limbile râului îmi

trâmbițele au sunat de o parte de alta copii cu gurile cârpite cu priviri de gheață Doamne sunt poarta prin care va fi dus mortul acesta? Lume lume soră lume o vacă galbenă te paște o

--Ia zii, cum e cu nevastă-mea, că e aci de față, te-ai culcat cu ea? Luat așa, amantul nu mai apucă să-și retragă mână pe care o întinsese să dea noroc... Ar fi fugit dar celălalt îi ținea palma ca

-Ce frumoasă ești… Vede că deasupra buzei de sus are o cicatrice... - Este din copilărie semnul ăsta? -Nu, din pumnul soțului. A dat atât de tare că mi-a trecut dintele prin buză... Tina își

Pentru costruirea podului au zis că e bine să se folosească mână de lucru locală. Pe Mărin, puțin la minte, când au văzut cum aleargă cu câte doi saci de ciment pe umeri, l-au ales din prima...I se

Coborî din trenul personal. Soarele e la apus. În stânga se înșiră locuințele de serviciu ale lucrătorilor căii ferate. -Ai apăsat dumneata butonul soneriei? -Nu, domnu’ Ilie, nici nu știam

la pahar le zicea prietenilor aveti soții da’ ia luați-vă și amante că așa vine socoteala așa cade procentul în draga noastră țărișoară două femei la un bărbat nu-mi vorbiți de morală

Trece senin prin puhoiul de lume. Un copil îl strigă din urmă: -Tată! Recunoaște vocea, se întoarce. Amândoi băieții lui sunt la un pas de el. Costi și John de doisprezece și opt ani. -Mai, ce

mâna pe piciorul vecinei am fost prins le-am spus că activam operculul rolandic ceva cu avantajul evolutiv al gâdilatului ce faci puștiule cu înghețata aia pe lângă costumul meu cel nou mă

În apartamentul lui Geo, mare adunare de prieteni, cu muzică de pe magnetofon. Unii dansează, alții stau de vorbă. Cel mai înflăcărat, desigur, gazda. Deja a dansat cu toate vecinele, aci, de

o ușă de perete o bilă de oțel scăpată pe ciment fiecare mușchi fiecare os încearcă să scape cu pumnii strânși înțepenite în gheață ridicate spre cer brațe din cioturi de aripi bate