Dozescu Adelina

inimile noastre par case bătrânești fără ferestre doar niște pisici ce torc în cinstea vechilor locatari putem să iubim de o mie de ori frigul ne aduce aminte că suntem umani ne

Bună sunt A fetița ce înalță zmee Se caută în buzunare și dă firmituri porumbeilor Pot fi B, C oricum nu contează În lume sunt două categorii plângăcioșii și vânzătorii de șervețele Bună

liniștea asta e perfectă să spargem pahare în cinstea tuturor cărora ne-au trecut prin carne a ușilor trântite-n nas în nopțile care încurcă vinul cu sângele liniștea asta e

nu-mi vorbi despre iubire e ca și când ai vorbi de funie în casa spânzuratului o să mă prefac că este doar o noapte pierdută oamenii frumoși iubesc eu scriu dar hai sa nu ne pierdem în

pe mine nu m-a iubit nimeni niciodata nu știu cum să reacționez la dulcegării au încercat câțiva să ma descheie la nasturi am învățat să-mi port inima pe afara doara doar adulmec niște animale

de mici suntem obișnuiți cu pierderile și e ok dinții de lapte de sub pernă rățusca sugrumată de prea multă dragoste ,,lăsa, mamă, ca îți luam alta,, urmează prima dragoste ce sfârșește într-o

te porți de parcă totul ți se cuvine viața, moartea și ce-o fi între în noapte scoți din buzunarul din piept doua chibrite sufli în palmă și aștepți ceva nu ți dă pace te apasă peste tot ceva îți

noi oamenii mințim frumos coridă cu fericirea ca la un start îndesăm în piept ziua de mâine paștele și crăciunul declic ceasul din perete nu indică nimic ne învârtim în jurul umbrei servim în

n-am nimic doar tristețea pe care o port din ochi până-n vârful călcâielor copiii îsi fac castele din lut unde dragostea durează până la prima ploaie n-am nimic mă dilat în căldura oricărui

te mulțumești cu dâra lăsată de păsări ziua de astăzi o piesa de puzzle rătăcită bei apa din cănița spartă și numeri în gând v-ați ascunselea turma scăpată de urma pașilor sub pleoapele tale

uneori îți dorești ca din pielea ta să crească oameni să-i trimiți în lume după un rost pui mâinile sub cap și ziua își pierde semnalul deschizi ochii deschizi tv-ul deschizi

ploaia care te udă până sub piele spală pământul și atriile te dezbraci de tot și îți întinzi pielea pe uscător sub razele soarelui rufele prind duhoare se formează o baltă unde doi copii