inimile noastre
par case bătrânești
fără ferestre
doar niște pisici
ce torc
în cinstea vechilor locatari
putem să iubim de o mie de ori
frigul ne aduce aminte
că suntem umani
ne
Bună sunt A
fetița ce înalță zmee
Se caută în buzunare
și dă firmituri porumbeilor
Pot fi B, C
oricum nu contează
În lume sunt două categorii
plângăcioșii și vânzătorii de șervețele
Bună
liniștea asta e perfectă
să
spargem pahare
în cinstea tuturor
cărora ne-au trecut prin
carne
a ușilor trântite-n nas
în nopțile care încurcă
vinul cu sângele
liniștea asta e
nu-mi vorbi despre iubire
e ca și când ai vorbi de funie
în casa spânzuratului
o să mă prefac că
este doar o noapte pierdută
oamenii frumoși iubesc
eu scriu
dar hai sa nu ne pierdem în
pe mine nu m-a iubit nimeni niciodata
nu știu cum să reacționez la dulcegării
au încercat câțiva să ma descheie la nasturi
am învățat să-mi port inima pe afara
doara doar
adulmec niște animale
de mici suntem obișnuiți cu pierderile
și e ok
dinții de lapte de sub pernă
rățusca sugrumată de prea multă dragoste
,,lăsa, mamă, ca îți luam alta,,
urmează prima dragoste ce sfârșește într-o
te porți de parcă totul ți se cuvine
viața, moartea și ce-o fi între
în noapte scoți din
buzunarul din piept doua chibrite
sufli în palmă și aștepți
ceva
nu ți dă pace
te apasă peste tot
ceva îți
noi oamenii mințim frumos
coridă cu fericirea
ca la un start
îndesăm în piept
ziua de mâine
paștele și crăciunul
declic
ceasul din perete
nu indică nimic
ne învârtim
în jurul umbrei
servim în
Gimineața bagea Tie ia chimeșa sî să îmbracă
Niși lumină nu-i afară ,merje șî dă fân la vacă
Să trejășce șî Lenuța, șî il bombănie dă zor:
-Unge ai pus telecomanda
să văz la televizor?
-El să
n-am nimic
doar tristețea pe care o port
din ochi până-n vârful călcâielor
copiii îsi fac castele din lut
unde dragostea durează
până la prima ploaie
n-am nimic
mă dilat în căldura oricărui
în fiecare e un Lazăr
va ieși și
mulți vor strâmba din nas
afară mă simt ca un copil
ce și-a băgat degetele-n ochi
la cozi, pe poteci-
pâmântul se despică-n două
Noe și a lui Arcă
sunt de
te mulțumești cu dâra lăsată de păsări
ziua de astăzi
o piesa de puzzle rătăcită
bei apa din cănița spartă
și numeri în gând
v-ați ascunselea
turma scăpată de urma pașilor
sub pleoapele tale
uneori îți dorești
ca din pielea ta să crească oameni
să-i trimiți în lume
după un rost
pui mâinile sub cap și
ziua își pierde semnalul
deschizi ochii
deschizi tv-ul
deschizi
Un el și-o ea cuprinși de flamă,
Uitând de tată și de mamă,
Stau liniștiți, agale, în surdină
Nu, Eros n-are nicio vină!
Ei n-au plătit factura la lumină!
ploaia care te udă până sub piele
spală pământul și atriile
te dezbraci de tot
și îți întinzi pielea pe uscător
sub razele soarelui
rufele prind duhoare
se formează o baltă
unde doi copii