Poezie
Despre asteptare
1995
1 min lectură·
Mediu
Eu impingeam incet afara
cuvintele grele,
numindu-le mai degraba,
nesigur pe putinta vocii mele.
Apoi incercam sa te-ntreb,
ceva sa aleg si sa leg
din adinca mea tulburare.
Dar tu te roteai in cerc,
patimitoare, pamintatoare,
universul intreg
era la picioarele tale.
- Unde te-am intilnit ?
Nu mi-ai raspuns ce-i drept
si nici nu te-ai oprit.
Pe muchia unui zimbet
te-ai dus mai departe
(acel zimbet ce nu desparte
cerul la asfintit).
De atunci anii au imbatrinit,
impleticindu-se in cifre
pare, impare, bete, imprecise
si am ramas un anotimp uitat.
Viata s-a prefacut in colb de zile,
atitea amintiri sarace sau prea pline.
De atunci am invatat
ca asteptarea e o credinta,
ca tu existi eterna, undeva,
intre nasterea mea si nefiinta.
De aceea ma rog in fiecare zi
si-ti zic,
- Fa-ti o minastire din ochii mei,
(pe care singuri ii inchid
sa se invete doar cu ei)
din miinile mele fa-ti iertare
si roaga-te in tacere si impacare.
014289
0
Frumos versul: \"fă-ți o mănăstire din ochii mei\".
De azi, textele tale vor intra automat pe site. Ai grijă la editarea lor.
Îți doresc mult succes și te așteptăm pe site și cu alte poezii și comentarii.