Poezie
Outis 2
.... nimeni....
1 min lectură·
Mediu
simt ceea ce sunt
eu, pe mine mă, mie,
viata mea
numai atit
si poate de aceea
par o fotografie
agatata de un cui
ruginit
chipul botit
doamne, ce intimplare!
tocmai venea o toamna
in rasuflare
si ma intreba
ai vrea sa stii
cum clipa se poate amina?
si eu taceam si el ma-ntreba...
sint sigur ca m-a confundat
cu altcineva, un oarecare
cind vesnicia e atit de trecatoare
eu inlauntru sunt acelasi
mereu, intimplator si deodat
002435
0