Doru Năegan

Frumoasă meditație poetic - florile mărului...atât de frumoase...atât de trecătoare....melancolia unei zile de primăvară după o iarnă grea. Foarte frumoasă și interesantă imaginea divanului. Acel Socrate care nu mai pune întrebări precum îi era obiceiul, ci doar afirmă că toți au dreptate...iar dacă toți au dreptate, atunci adevărul nu mai este unic, stabil sau definitiv. Iar apoi au căzut florile mărului și am rămas doar cu dorul. Cât de frumos! Florile concrete trec și rămânem cu dorul ca persistență afectivă...

Mi-a plăcut deosebit acest poem. Când tot mai multe neînțelesuri se prind în horă, cu cât experiență, visul și conștiința se extind, cu atât cresc ambiguitățile noastre.

16 versuri și toate au un loc bine determinat. Toate par să fie acolo unde ar trebui să fie și lovesc unde trebuie să lovească. Dumnezeu să-l odihnească în pace!