Cărbune și grafit pe un perete,
Pe o fostă scoarță a unui vechi copac,
În care albul curat se transformă în pete
De gri, sau poate de negrul în care mă complac,
Iar cu fiecare atingere se aud niște
Am visat și am privit spre orizont
Nu al cerului, cât al propriei persoane și gândiri
Și am cutezat, aducând poate un afront
Adormirii rațiunii mele pline de amăgiri.
Dar visul e ivit dintr-un ecou
DN