doru crisan

Nebunia aceasta,cu siguranță duce la orbire Nevăzul și nerostirea vor fi primii clienți În crâșma unde rondouri cu flori bete Ademenesc schelete și cadavre. Mai

În Mileniul Trei,pe străzile tuturor continentelor,pe crestele amețitoate ale munților,în deșertul care linșează torid dorința de viață,în emisfera de gheață a eschimoșilor,pe valurile

Este numai vina mea peste nemărginit Cu siguranță căci te-am privit Spirite,iartă-mă Iertare Fratelui meu soare,Sora mea Luna Spală-mă de păcat,îngere alb. Iertare

Ugrica din cristale,pașii lăturalnici ce viețuiesc sub auroră Posedă un loc din vechime,un condens de profet măiestrit

Sunt șase nopți,șase nopți care au petrecut Aici,la capătul și solitudinea deșertului În dezmățul meu solitar și mărunt În această sală de așteptare,în această

VENICE - urmare a calculului in NESCRIS Solia imi sta infipta in strengara VENEZIA. Cugeta SFANTUL doar pentru ca EXIST Laguna sta,prezenta,in toata structura.

Schiță Am să-ți trimit din Răsărit o supernovă Un braț de flori de liliac și unul de zăpadă Și am să trag cu trâmbița poetică o salvă

Psalm Un înger de la Cluj retras în Eliseu Esti numai tu,sunt numai eu. Chiar dacă mustața mea italiană Ar fi o galerie

Manifest La Palatul Giudecca La Ponte dei Sospiri, E tristă juna Rosa. Iar dogele Francesco Pândește Himera În carnavalul

Brațul alb ca o marmoră de Carrara,căzuse inert Se evaporau din ochii mei câteva sute de aștri Cu o fuziune fantastică a crucii o strigam pe Clara Ridicând brațele