Poezie
Cântecul făpturilor
2 min lectură·
Mediu
Este numai vina mea peste nemărginit
Cu siguranță căci te-am privit Spirite,iartă-mă
Iertare Fratelui meu soare,Sora mea Luna
Spală-mă de păcat,îngere alb.
Iertare vouă stelelor cu sclipire fără sfârșit
Cu blândețea galbenă a florilor de romaniță
În umbra tălpilor să sângerez umilință -
Iertare Assisiați,iertare perugini.
Trezirea,splendoarea de a călca desculți
În rouă vom înălța fraților imn
În fiecare boabă se poate ruga un înger
În pribegie să ne condamnăm pașii.
Unde se poate încape munte în cer și în mare
Fiecare căutare absoarbe mireasmă de crin
Să fim fraților mlădițe aceluiași spin -
Cântec fratelui Soare.
Dar cu toate acestea străbat putreziciune
Iertare ierbii ce sub mine apune.
Strivit,întotdeauna m-am înălțat visător
Cu Vântul în sufletul gol.
Susurul undelor de le Rivo Torto
Pot fi Peștele de Aur
Îngăduința unei maici a peștilor
M-a călăuzit subacvatic.
Numără pașii frate,numără florile câmpului
Stejarii,paltinii să te întâlnească
Macină stânca în sudoare și lacrimă
Frate susur.
Iertare preacuratelor noastre vrăbii
Care ciripesc numele Lui.
Lupilor singuratici ce urlă în păduri
Gloria Lui.
Desăvârșire,tu care salvezi totul,ce abați
Somnul monstru al rădăcinilor în negru
Fii Adormirea galbenă ca o romaniță
Ca ieslea strălucitoare.
Este o vină că am privit Adevărul
Poate așa,Harpele m-ar înțelege.
001.381
0