dorobantu

Sunt leul racnind spre prada speriata si nebuna Sunt lupul ranit ce-asteapta sa fie-nghitit de-ai sai frati Sunt soarele crud, sunt raza de luna Ce se pierde-n palpairea sa. Sunt

Am despartit o lacrima in doua Si m-am oglindit In durerea ei. Si mi-am vazut pe fata Riduri adanci ca albia apelor Iar ochii Imi erau doua izvoare Care luau lumina Si-o transforma in

Sunt un cocor ratacit Pribeag si singuratic Caci intr-o zi, Pe cand plecam cu al meu stol Spre caldele tinuturi Am auzit de jos,din departare Un geamat lung, si eu, Care

Am iubit un om Daruindu-mi sufletul intreg pentru el Si din iubirea aceasta A rasarit o stea. Apoi iubirea mi-a fost batjocorita Si sufletul si-a regasit cu greu Cararea

Petale de nisip Ce-au inflorit Din arsita iubirii S-au transformat in aripi S-au inaltat un timp spre cer I-au intalnit pe ingeri, Si povestindu-si clipele de fericire

Ati plecat si m-ati uitat intre ziduri; Era frig in cetate Si iarna ma imbratisa Ca o mama vitrega. Am sapat in zapada Cautand caldura pamantului Viata ma privea de

Umblu printre voi Ca o caprioara ranita Si ma-ntrebati ce caut. Imi rotesc privirile ametite Peste capetele voastre Si simt un dor nesfarsit Care ma sageteaza Cu fiori

Stai langa mine astazi,cand sunt singur, Si-n noptile prealungi ce or sa vina Apoi te voi privi cum pieri in zare Cu pleoapa obosita de lumina Stai langa mine astazi,cand

Sa nu va faceti griji Am ajuns bine, A fost drum lung Cu bucurii putine, Cu amintiri la fiecare pas, Cu doruri multe Si tacere-n glas... Aici e rece si e multa ceata

Cred ca te-am asteptat demult Caci regasindu-te Mi-am dat seama Ca nu poti intalni intamplator Un inger. Zambetul tau Era pentru mine Rasarit de soare Si ochii

E liniste ca pe o margine de galaxie aici in lumea unde pacatul doarme Doar razele de soare zvacnesc un sange auriu peste izvorul razvratit ce-a apucat a curge