Poezie

Nu ne fi Doamne străin

1 min lectură·2 aprilie 2020

Mediu

Nu ne fi Doamne străin...

Doamne înaintea ta,

Nu suntem demni de a sta,

Când păcatul ni-i prea greu,

Și sufletu-i dus spre hău.

Asta simt, asta și spun,

Când cu vorbe de nebun,

Te împroașcă cu noroi

Câte unul dintre noi.

Dar Tu știi Doamne, Tu știi,

Că suntem ai Tai copii

Deși viața uneori,

Ne împinge la orori.

Și alunecăm atunci,

Spre întunecimi adânci,

Iar la tine revenim,

Când doar de durere știm

Și mă rog la Tine iar,

Pentru cei ce n-au habar,

Din ce cupă cu venin,

Beau puțin câte puțin

Uitând că astăzi trăim,

Dar mâine? Unde-o să fim,

Dacă Tu ne vei certa,

Și ne vei îndepărta.

Greșim Doamne, da, greșim

Dar uite cum ispășim,

Când doar boală-i peste tot

Și nu-i niciun antidot...

Pune-Ti mâna iar pe noi,

C-avem lacrimi în șuvoi,

Și-i paharul mult prea plin,

Nu ne fi Doamne, străin!

autor

Dorina Omota

23.03.2020

00799

Dorina Omota. “Nu ne fi Doamne străin .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dorina-omota/poezie/14145812/nu-ne-fi-doamne-strain

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.