Mediu
N-auzi freamătul din frunze
Care-ți spun că îmi ești far,
Deși mă ascund în scuze
Doar să știu de ai habar
Că-n alai de lăcrimioare
Peste albul zorilor
Îți soptesc cu-nfiorare
Două vorbe:-Te ador!..
Nu simți cum își țese pânza
Un păianjen pe amor
Sau cum geme-n valuri briza
Când tăcerile mă dor?
Și mă-ntreabă trandafirii:
-Unde-i cel ce-ți este drag?
Iar eu împotriva firii,
Îi mint că m-așteaptă-n prag.
Ei se uită cu mirare
Și-n petale se desfac,
Scuturându-se de floare
Ca să-i ud și să-i împac.
Deși-n nori de nedreptate
M-ai acoperit și crezi
Că numai tu ai dreptate
Și nu vrei nicicum să vezi
Că-n zăpada îndoielii
Numai tu m-ai aruncat
Când cuvintele spoielii
Le rosteai înfierbântat.
Dar tot eu îți caut scuză
Când îmi amintesc de far
Și iubirea mă acuză
C-am pierdut al clipei dar.
autor
Dorina Omota
18.04.2019
001.477
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dorina Omota
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 144
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 35
- Actualizat
Cum sa citezi
Dorina Omota. “Când iubirea mă acuză .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dorina-omota/poezie/14138192/cand-iubirea-ma-acuzaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.