Poezie

Spațiul dintre

1 min lectură·9 septembrie 2015

Mediu

În fiecare zi umple spațiul dintre el și oameni cu copaci

negri.

Alteori crește unul singur, de la cer la pământ și gol la mijloc.

Într-o dimineață am vrut să-l împlinesc

Și am pictat oameni fericiți atârnând din crengile lui.

-Acum, în fiecare zi umple spațiul dintre el și mine cu tăceri-

I-am dăruit păcatul originar,

propria pereche de adami și eve și orele mele de singurătate.

Îi iubesc liniștea

Și îi pun la picioare oameni fără fețe și povești,

Ca într-un insectar.

Băiatul-copac are în ochi un cer gri și pe mâini mirosul meu,

Chiar și când zboară cu pleoapele strânse.

Ploaia îmi sapă urmele lui pe piept și-mi șterge buzele de cuvinte.

Vreau să bată tot vântul din lume

Într-o singură respirație comună.

-De azi, umplu spațiul dintre mine și el cu străzi și un oraș-

001.694

Dorina Cioplea. “Spațiul dintre.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dorina-cioplea/poezie/14078351/spatiul-dintre

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.