Poezii

Băiatul-copac își pune singurătatea pe cartea de vizită. Nu vrea să-l deranjeze oamenii, așa că nu respir când e prin preajmă. Mă înfășor în dantele negre și, la fiecare furtună, îl aștept pe

În fiecare zi umple spațiul dintre el și oameni cu copaci negri. Alteori crește unul singur, de la cer la pământ și gol la mijloc. Într-o dimineață am vrut să-l împlinesc Și am pictat oameni

M-ai primit simplu, ca și cum aș fi lipsit doar ieri, din întâmplare. Îți ascult somnul sincer și îmi închipui că faci incantații de curățire a trecutului. Nu mai învinovățești pe nimeni și

Femeile să iasă din oglinzile gri, să crească copacii lângă ele în casă, să-i hrănească cu lapte și să-i culce în pătuțuri de os. Aliniați, de-a lungul pereților, copacii vor visa păduri de

Când ai marea și deasupra și dedesubt Scrie-ți numele pe fiecare piatră albă pe care o găsești și aruncă-le, pe toate, spre Dumnezeu, într-o rugăciune fără mâini.

Stau la aceeași masă cu îngerul meu. Știu, nu ne-am mai privit de mult ochi în ochi. Parcă nu mai aveam ce să ne spunem. Ne-am evitat o perioadă, păstrând aparențele. Mă prefăceam că nu îl văd

Fericirea nu se caută, se obține din adunări, ca o rândunică albastră desenată pe asfaltul umed cu îngroșări de cretă. - Leg rândunici albastre pe sfoară, la uscat. Stau cuminți cu