azil
iubito, pari azilul de nevroze cum vâri în sân ca-n dom de invalidă sub gratii de fragilă crisalidă bătrânii fluturi surmenați de roze și, grav intoxicați de tuberoze, pe-albiții îngeri,
DSDorin Sabangiabungee jumping
deschiseseși, parcă, ușa din balcon eu, pe-un pod de rufe, alergam spre zi, un curent trăsesem între mine și tropăind prin preerii, marele bizon. se făcea că iarba din covorul gri înverzea sub
DSDorin Sabangiaomul broască
acolo încă există mări din care furia bea singură spuma furtunilor cu tridentul în mână ceruri din care un orb fără corp risipește diamantele nopții și desigur pământul trocului dintre
DSDorin SabangiaPartea nevăzută a umărului
miră-te de aceste cuiburi goale plutind fără rost ca niște corăbii de hârtie dar nu certa fluviul pe care sufletul tău a locuit într-un pescăruș sunt sufletele care n-ai fost îți va
DSDorin Sabangiadesert storm
sub arcul cerșetorului devenit absidă nu simțim frigul nu săgețile putrezite în brumă nu durerea untdelemnului cu care își unge rănile nimic nu ne tulbură sufletul curat bem infuzie de
DSDorin SabangiaSubțire gheața
* printre norii grei plumbuita lumină deschizând pârtii ** în munți înghețați lacul singurătății atât de pustiu *** subțire gheața pasul meu fără tine patină prea grea
DSDorin SabangiaRuleta rusească
în peretele tâmplei izbea un ecou de lichid amniotic / pân’la ultimul zlot eriniile bete mă furau la jackpot galbenușuri de carne îndesând într-un ou la cocktail de otravă nu-mi mai da
DSDorin SabangiaFluviu de iarnă
pe fluviu un sloi aducând mai aproape depărtările din înalt pescărușii din adânc visele lor
DSDorin SabangiaZiua 16.861
iau câteva cioburi de pe jos ca să fac rost de mult sânge (oricum venele mele n-au mai suferit de mult) și inspirat de Jackson Pollock încep să pictez covorul din sufragerie cu minunate secante
DSDorin SabangiaStampe de iarnă
* salbă de gheață pârâului de munte îi crește-n Gerar printre mici pietricele o pepită de aur ** sub sălcii ninse doi pescari într-o barcă strâng năvoadele apusul lor de
DSDorin SabangiaZiua 16.857
dimineață / pășesc peste urmele neatinse de-o zi cât am lipsit cine să deseneze alte poteci dunele sunt parcă mai albe în zori / în casa scărilor sahara albită subit se simte până în albul
DSDorin SabangiaCenzură
printre canaturi grele, deschise tot mai rar dorința, ca o rază, pândește să transpară din neodihna Umbrei, ca ultim avatar al visului ce-și țese fantasma pubertară năluca fugii tale,
DSDorin SabangiaObsesie
stau cu timpanul lipit pe peretele de oglindă parcă un respirat în zig-zag ca un foșnet între mătăsuri albe zgârâie liniștea de sub sticlă cine doarme sub velință de hidrargil cine oare
DSDorin SabangiaRomanță sub meri
În dimineața asta, adormit sub meri Sunt fruct căzut, membrană ce se miră Că-n umbra ierbii încă mai respiră Prin porii dilatați ai scursei veri Tu m-ai gusta – sunt mărul încă viu Dar
DSDorin Sabangia