***

*** eu nu știu să-nchin într-o rugă: mi-e sete când dau să mă-mbete cu vadra de vin fecioare de lut în ie de in cu trupuri de golem și aur în plete ci năzui spre splai către-o apă curată dar cana râvnită la sete nu-mi dai aș vrea tâlhărind-l pocalul ce-l ai când caut prin luturi cu gura crăpată tânjesc către roua ce-ascunzi strânsă-n grai dar tu în tăcere te dai ferecată.