Poezie
Copacii de pe Golgota
tablou prerafaelit
1 min lectură·
Mediu
Lumina care ne învelește când adormim singuri
n-o fi oare lumina scursă din degetele și ochii îndrăgostiților
care n-au mai ajuns să se vadă?
Și întunericul, pârdalnicul și neîndurătorul ei frate mai mare,
nu-i tocmai ceea ce-i scris
pe frunțile noastre stelare?
De-aceea, oarbă Iubirea și surdă ca un bijutier bătrân, cu
oarbele ei mâini desenează buzele tale.
Astfel, când ne trezim Soarele, drăguțul de el,
își trece deja solarele mâini prin crengile copacilor,
cum făceai tu prin părul meu înnoptat,
mirosind a muguri și jucându-te cu elasticul.
025.279
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- dorin cozan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 88
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
dorin cozan. “Copacii de pe Golgota.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dorin-cozan/poezie/14146141/copacii-de-pe-golgotaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DCE, într adevăr, un text gândit în sistem hegelian, dincolo de suavitatea figurilor de stil: teza (lumina) , antiteza (întunericul) și sinteza (trecerea Soarelui). De fiecare data când prind câte un Răsărit, ma simt ridicat în lumină, cum trage Soarele din pământ bulbii de lalele. Mulțumesc pentru stea și cuvinte!
0
Nota aceea dulce din final, ludicul acela atat de proaspat ca simti cum soarele, "dragutul de el", isi trece mainile direct prin sufletul tau, legand astfel intunericul de lumina, desenand iubirea intr-un ciclu perpetum.