Poezie
Opt ani în labirint
1 min lectură·
Mediu
Am dus o luptă nevăzută cu trupul meu văzut,
mi-am zis, trăgând ușor de volan,
pe o planetă micuță, pierdută în spațiu.
De sus, șiroind, drumul meu ar putea fi un vârf de ac
cu care ea și-a înțepat degetul.
Acum își suge sângele ca un miel în brațele lui Petru
și vorbește de mine cu bucătarii de nuntă.
Într-o curbă, o frunză m-a depășit
și eu, ascuns în lumină,
am ridicat ochii și am văzut-o printre vârfurile brazilor.
Și apoi, cititorule, ce s-a mai petrecut?
023995
0
SG