Poezie
Trăiesc zilele fericite ale vieții mele, Julietta
2 min lectură·
Mediu
M-am trezit acum trei nopți, pe la trei.
Era frig, fum,
ceață.
Atunci, o umbră s-a prelins pe fereastră și așa mi-a vorbit:
- Ascultă, iadul în care trăiești nu e veșnic
și fericirea nu e departe. Eu însumi trăiam în mijlocul lui,
eu însumi mă numeam Prinț al Întunericului și zâmbeam tuturor,
înfășurat cu dragostea mea pentru tine, ca un drapel rupt.
Vorbeam cu pereții și ei mă ascultau în neștire.
Strigam pietrelor și ele se preschimbau în pâini.
Dar ție îți vorbeam în neștire, flămând.
Și tânjeam să te atingem, eu și sora mea, Moartea.
Atunci mi-a venit să râd și am zis:
-O, ce-mi vorbești, umbră fugară?
Privește în juru-mi și vezi
cât de fericit sunt; câtă dragoste mă înconjoară,
ca un câmp de flori împrejmuit cu țepușe.
Iată, mă voi scula, voi aprinde focul,
în casa mea înaltă, iar la porți voi atârna felinarele.
Voi coborî pătura albă peste fiii și fiicele mele
Iar eu, stăpânul viilor, mă voi așeza înaintea focului cel viu
și ochii mei odihni-vor peste cartea roșie,
până la ziuă.
Dar, când să pun piciorul pe piatră și să cobor, demonul Tristeții
mi-a pus o labă în gât și-a rostit:
- Amice, vorbești prostii!? Nimic nu ai și totul îți lipsește.
Te lauzi și muști ca un câine turbat, fără noimă.
Știi bine că focul se stinge și casa,
pusă sub microscop, îți crapă neîncetat.
Iar dragostea, această soră anemică, pudibondă, dragul meu Romeo,
până la urmă, nu-i
o perversă mică și rea?; cum zici tu, o țepușă în...
-Taci, am zis, ridicându-mă din pat în picioare,
Taci! Și demonul Urii a fluturat în ștreang, între noi,
câinele,
dragostea,
pâinea.
Eu eram câinele,
dragostea,
eu eram pâinea.
Atunci am văzut cât suntem de singuri și goi
și, nemângâiați, tot mai urâți,
câte unul din noi, din când în când, se ridică și
suflă în această grămăjoară de oase,
Dumnezeii lor de chibrituri!
064.649
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- dorin cozan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 320
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 45
- Actualizat
Cum sa citezi
dorin cozan. “Trăiesc zilele fericite ale vieții mele, Julietta.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dorin-cozan/poezie/13993026/traiesc-zilele-fericite-ale-vietii-mele-juliettaComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DCYou today are 80% Devil!
0
VMnever quit a certainty for hope, because you cut no ice with 20%; and safe bind, safe find.
0
CPDistincție acordată
I like it!:p
Si ca sa ma justific stiintifico-fantastic intr-un spatiu mioritic virtual as dori sa adaog: ‘despicarea firului in patru’ este un paradox foarte frumos redat aici printr-un epic care, desi consecvent stilului autorului D Cozan (de altfel nu un textier zilnic), are mereu un alt gust/ flavour si un ‘je ne sais quoi’ ce indeamna cititorul la reflectie si (de ce nu?) chiar revelatie. Ironia titlului este evidenta, un ‘Days of our lives’- soap opera unde ‘rape vs crucifix’ reprezinta tocmai balanta necesara acetui ‘show’ called ‘life’. Cu putina imaginatie (aprox 20%) se poate aprecia alunecarea printr-un dinamism PM in transcendental rezultind intr-un un text crestin (80%) insa ne-ortodox (20%) ‘in its framework’, un text in care te poti regasi (80%) si pierde (20%) simultan/ ori alternativ – and this, dear reader, is the mastery of poetry 100%.
@Mr Moo’nteanu – beautiful diction! From today you may post your texts under the title ‘Earl of Rochester’! God save the King! :p
Cheers!
C
Si ca sa ma justific stiintifico-fantastic intr-un spatiu mioritic virtual as dori sa adaog: ‘despicarea firului in patru’ este un paradox foarte frumos redat aici printr-un epic care, desi consecvent stilului autorului D Cozan (de altfel nu un textier zilnic), are mereu un alt gust/ flavour si un ‘je ne sais quoi’ ce indeamna cititorul la reflectie si (de ce nu?) chiar revelatie. Ironia titlului este evidenta, un ‘Days of our lives’- soap opera unde ‘rape vs crucifix’ reprezinta tocmai balanta necesara acetui ‘show’ called ‘life’. Cu putina imaginatie (aprox 20%) se poate aprecia alunecarea printr-un dinamism PM in transcendental rezultind intr-un un text crestin (80%) insa ne-ortodox (20%) ‘in its framework’, un text in care te poti regasi (80%) si pierde (20%) simultan/ ori alternativ – and this, dear reader, is the mastery of poetry 100%.
@Mr Moo’nteanu – beautiful diction! From today you may post your texts under the title ‘Earl of Rochester’! God save the King! :p
Cheers!
C
0
VMDistincție acordată
"câtă sincritate atâta dramă"; mă refer, desigur, la "sa ma justific stiintifico-fantastic intr-un spatiu mioritic virtual"...
printre condițiile pe care un scriitor trebuie să le îndeplinească pentru a călca cu dreptul în literatură, după unele principale, specifice epocii, E. Ionescu identifica în secundar următoarele: "... 20000 lei lunar de la un mare cotidian. Al treilea pas, o funcție importantă în stat. Al patrulea pas, un editor. Al cincilea pas, o nevastă vârstnică și milionară. Al șaslea pas, premiul sau Năsturel, sau numai Nobel și Eternitatea, adică E-ter-ni-ta-tea.
Ca ocnașul, fiecare pas va atrage după sine o dulce greutate de plumb: 1) un tratat al disperării; 2) înălțarea unui turn spre Dumnezeu, 3) prinderea de picior a lui Dumnezeu; 4) un roman fantastic în care se vede cum Arhanghelul Mihail (np. și Gavril) bate pe draci la spate; 5) a apologie, scrisă cu nerv, cu sânge, cu pumni, cu dinți, a Iubirii Divine și 6) Extazul, contemplarea olimpicului Buric."
așadar, îmi cer scuze că, ne"îndeamnat la reflecție și (de ce nu?) chiar revelație.", da, revelație (sic)!, nu am sesizat ironia titlului care este de natura evidenței; de asemeena, în lumina acestei revelații, îmi mai cer scuze că am considerat acest text unul care trișează liricul prin discurs și esteticul prin simbolistică; îmi mai cer scuze că am considerat că poți citi acest text folosind același inel de chei (de unde să-mi dau seama că e o revelație) purtat la brâul popesc de clasici ai literaturii române; că am crezut că reluarea până la suprasaturare a aceluiași limbaj (mostră de inerție discursivă) și a aceleiași imagistici nu reprezintă sărăcie a exprimării ( periferic-epitetică, limitrof-adjectivală - cum vreți s-o numițui), ci o abordare revoluționară, pardon, revelatorie a inepuizabilei stilistici biblice; pentru că, da, antecomentatoarea mea are perfectă dreptate, acesta este un stil; stilul acesta rezidă într-o flagrantă spiritualitate ratată, care transformă a la legere drama în limbaj de lemn, iar simbolul în însăși esența acestuia, ceea ce, trebuie să recunosc, nu este la îndemâna oricui; mea culpa.
@Mrs. Păpu'iș (I hope you carry an M under your gridle): beautiful dipping thy feet into the water and increase in value this...
I'm pround as Lucifer to thanks the same to you!
printre condițiile pe care un scriitor trebuie să le îndeplinească pentru a călca cu dreptul în literatură, după unele principale, specifice epocii, E. Ionescu identifica în secundar următoarele: "... 20000 lei lunar de la un mare cotidian. Al treilea pas, o funcție importantă în stat. Al patrulea pas, un editor. Al cincilea pas, o nevastă vârstnică și milionară. Al șaslea pas, premiul sau Năsturel, sau numai Nobel și Eternitatea, adică E-ter-ni-ta-tea.
Ca ocnașul, fiecare pas va atrage după sine o dulce greutate de plumb: 1) un tratat al disperării; 2) înălțarea unui turn spre Dumnezeu, 3) prinderea de picior a lui Dumnezeu; 4) un roman fantastic în care se vede cum Arhanghelul Mihail (np. și Gavril) bate pe draci la spate; 5) a apologie, scrisă cu nerv, cu sânge, cu pumni, cu dinți, a Iubirii Divine și 6) Extazul, contemplarea olimpicului Buric."
așadar, îmi cer scuze că, ne"îndeamnat la reflecție și (de ce nu?) chiar revelație.", da, revelație (sic)!, nu am sesizat ironia titlului care este de natura evidenței; de asemeena, în lumina acestei revelații, îmi mai cer scuze că am considerat acest text unul care trișează liricul prin discurs și esteticul prin simbolistică; îmi mai cer scuze că am considerat că poți citi acest text folosind același inel de chei (de unde să-mi dau seama că e o revelație) purtat la brâul popesc de clasici ai literaturii române; că am crezut că reluarea până la suprasaturare a aceluiași limbaj (mostră de inerție discursivă) și a aceleiași imagistici nu reprezintă sărăcie a exprimării ( periferic-epitetică, limitrof-adjectivală - cum vreți s-o numițui), ci o abordare revoluționară, pardon, revelatorie a inepuizabilei stilistici biblice; pentru că, da, antecomentatoarea mea are perfectă dreptate, acesta este un stil; stilul acesta rezidă într-o flagrantă spiritualitate ratată, care transformă a la legere drama în limbaj de lemn, iar simbolul în însăși esența acestuia, ceea ce, trebuie să recunosc, nu este la îndemâna oricui; mea culpa.
@Mrs. Păpu'iș (I hope you carry an M under your gridle): beautiful dipping thy feet into the water and increase in value this...
I'm pround as Lucifer to thanks the same to you!
0
DCmultumesc pentru stea, corina.ce spui despre text este adevarat. pt cine vrea sa vada.
despre domnul vasile nu vreau sa zic nimic. manusa se arunca doar intre domni.
despre domnul vasile nu vreau sa zic nimic. manusa se arunca doar intre domni.
0
palidă rău; titlul e destul de nefericit (ce ne spune el, titlul: că autorul trăiește; dar nu orice, trăiește zile; și nu ale oricui, ale vieții; care la rândul ei nu este nici ea a oricui, e viața sa! pe scurt, cred că e greu să construiești ceva mai... multipleonastic; desigur, sensul este acela că, până la zilele fericite, le-ai trăit pe cele nefericite - deși nu se știe ce urmează! - dar construcția tot nefericită este); apoi, textul în sine debutează plat și până pe la jumătate curge în aceeași notă; limbajul voit biblic nu potențează liric, motiv pentru care textul nu-și depășește condiția epică decât prin fragmentare; în a doua jumătate, găsim și vreo două construcții care merită atenție, dar din păcate ele nu pot conferi mai multă valoare unei simbolisttici devenită folclor și valorificată superior din punct de vedere poetic în scrieri intrate în circuitul clasic.
concluzie: Dorin Cozan demonstrează cum se scrie "curat" nu o poezie, ci un text poetic; dar un text care, din punctul meu de vedere, se adresează mai mult autorului decât cititorului.